Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol
Gard viu des de leylandii (Cupressus leylandii), conifer veșnic verdeFoto: Immanuel Giel, CC BY 3.0, Wikimedia Commons
Leylandii – 2Foto: Benoît Prieur, CC0, Wikimedia Commons
Leylandii – 3Foto: Benjamin Smith from United States, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
Leylandii – 4Foto: Benoît Prieur, CC0, Wikimedia Commons
Leylandii – 5Foto: MPF, Public domain, Wikimedia Commons
Leylandii – 6Foto: S. Rae from Scotland, UK, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
ConiferePlante pentru gard viu

Leylandii

Cupressus leylandii · Cupressaceae

Cunoscută și ca: chiparos leylandii, thuja leylandii, Cupressus ×leylandii

Leylandii este un conifer veșnic verde, cu creștere foarte rapidă, folosit mai ales pentru garduri vii și perdele de protecție. Rezistă bine la iernile geroase și se adaptează la aproape orice sol, dar ajunge foarte înalt, așa că merită să alegi cu grijă locul de plantare.

Lumină
Soare plină
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–25 °C, min. -23 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
15–35 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăPerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată leylandii

Leylandii (Cupressus leylandii, numit uneori și chiparos leylandii) este un hibrid de grădină între chiparosul de Monterey și chiparosul de Nootka, apărut în Marea Britanie, în Țara Galilor, în 1888. Nu are o arie naturală de răspândire și este plantat pe scară largă în regiunile temperate.

Este un arbore des, de formă columnară până la larg piramidală, cu contur neted, simetric și ramuri orientate în sus. Frunzișul este verde cu nuanțe cenușii și are un parfum ușor. Ajunge între 15 și 35 m înălțime și crește rapid. Florile practic nu se observă, iar conurile mici, rotunde, maro-închis, de 1–2 cm, sunt în mare parte sterile.

Planta este aproape întotdeauna sterilă, deci nu se răspândește prin semințe. Creșterea foarte rapidă și dimensiunea mare pot însă provoca umbră și neînțelegeri cu vecinii. Hățișul des oferă adăpost și loc de odihnă păsărilor cântătoare.

Cultivare și îngrijire

Lumină și amplasare

Leylandii are nevoie de soare plin pentru a rămâne des. În umbră, ramurile de jos se usucă și se golesc.

Pentru că rădăcinile sunt relativ superficiale, exemplarele mari se pot răsturna în vânt puternic sau în caniculă. Alege un loc cu spațiu generos și ține planta departe de limita proprietății, luând în calcul înălțimea ei la maturitate.

Udare

Necesarul de apă este moderat. Plantele tinere se udă regulat până se înrădăcinează bine.

Rădăcinile superficiale suferă în verile calde și uscate, așa că în iunie, iulie și august udă mai des. Toleranța la secetă este medie.

Solul

Crește în aproape orice sol, de la argilos la nisipos, de la acid la alcalin (pH de aproximativ 5,5–8,0), dacă acesta drenează rezonabil. Solul ideal este umed, dar bine drenat.

Fertilizare

Fertilizarea se face la începutul sezonului, în martie și aprilie.

Tundere

Gardurile vii se tund ușor, o dată sau de două ori pe sezon, de regulă în mai, iunie și august. Evită tăierea în lemnul vechi, fără frunziș, pentru că acesta rareori mai lăstărește, deși arborele suportă, după unele surse, și o reducere drastică a coroanei.

Dacă interiorul devine gol și brun, cauza este de obicei umbrirea sau tăierea prea adâncă. Remediul este să tunzi puțin și des, rămânând în zona cu creștere verde.

Plantare

Exemplarele mici se plantează în martie, aprilie, septembrie sau octombrie. Lasă spațiu generos între plante și față de limita grădinii, din cauza înălțimii pe care o va atinge arborele.

Iernarea

Leylandii este rezistent la ger și nu are nevoie de protecție pentru iarnă. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.

Înmulțire

Se înmulțește prin butași de tulpină, în august, septembrie sau octombrie.

Probleme frecvente

Printre dăunători pot apărea viermii de sac, păianjenii roșii, afidele și păduchii-scut. Bolile posibile sunt cancerul cauzat de Seiridium, cancerul Botryosphaeria, putregaiul rădăcinilor și arsura acelor.

Petele brune, uscate, pot indica o boală de tip cancer sau stresul hidric. Taie ramurile afectate și udă în perioadele uscate.

Dacă un arbore mare se înclină sau cade, cauza este rădăcina superficială. Ține înălțimea sub control și sprijină plantele tinere cu tutori.

Întrebări frecvente

Cât de repede crește leylandii?Creșterea este rapidă, iar arborele ajunge între 15 și 35 m. De aceea are nevoie de mult spațiu și de tunderi regulate.
Când se plantează leylandii?Exemplarele mici se plantează în martie, aprilie, septembrie sau octombrie. Lasă spațiu generos și ține-le departe de limita proprietății.
Când se tunde gardul viu de leylandii?Se tunde ușor în mai, iunie și august. Evită lemnul vechi, fără frunziș, pentru că rareori mai lăstărește.
De ce se usucă ramurile de jos?De obicei din cauza umbrei, deoarece planta are nevoie de soare plin pentru a rămâne deasă. Tăierea prea adâncă în lemnul vechi poate avea același efect.
Rezistă leylandii iarna?Da, este rezistent la ger și nu necesită protecție pentru iarnă.
Cum se înmulțește leylandii?Prin butași de tulpină, în august, septembrie sau octombrie.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii