Spearmint
Mentha spicata · Lamiaceae
Cunoscută și ca: mentă creață
Spearmint (mentă creață, Mentha spicata) este o plantă aromatică perenă, rezistentă la îngheț și ușor de cultivat. Crește repede și se răspândește agresiv, așa că merită plantată într-un ghiveci sau cu o barieră pentru rădăcini. Frunzele ei puternic parfumate se folosesc proaspete sau uscate în bucătărie.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–26 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,3–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată spearmint
Spearmint face parte din familia Lamiaceae și este originară din Europa și Asia temperată, din Irlanda până în sudul Chinei. S-a naturalizat în multe alte regiuni. În natură crește pe câmpuri umede, pe malurile bălților și ale lacurilor, prin mlaștini și pe marginea pâraielor, în sol bogat.
Este o plantă erbacee, cu tulpini pătrate, drepte și ramificate, înaltă de 30 până la 100 cm și lată de aproximativ 30 până la 90 cm. Rizomii cărnoși se întind pe distanțe mari, iar la noduri se formează rădăcini. Frunzele sunt opuse, de la lanceolate la ovate, lungi de 5 până la 9 cm, dințate pe margine, aproape sesile, cu fața superioară încrețită și cu un miros intens de mentă. Vara și până la începutul toamnei apar spice subțiri de flori mici, roz, liliachii sau albe. Florile atrag albinele și fluturii, iar căprioarele și iepurii o ocolesc de obicei.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Spearmint se dezvoltă cel mai bine la soare, dar suportă și semiumbra. Într-un loc foarte cald, puțină umbră după-amiaza îi prinde bine. Se potrivește și la marginea unui bazin sau în zone umede din grădină, iar ca plantă acoperitoare de sol acoperă repede suprafața.
Udare
Ține solul uniform umed. Planta suportă greu seceta, iar într-un sol uscat se ofilește. Udă mai des în iunie, iulie și august, iar mulciul ajută la păstrarea umidității.
Sol și rempotare
Preferă un sol profund, bogat, umed, dar bine drenat, cu multă materie organică. Se adaptează la lut, sol bogat în humus, argilă sau nisip, cu un pH între 6,0 și 7,5.
Rizomii umplu repede ghiveciul. Plantele din ghivece se împart și se rempotează la un an sau doi, în martie sau aprilie.
Fertilizare
Fertilizează în aprilie și în iunie. Creșterea este rapidă, iar solul bogat în materie organică susține frunzișul.
Tăiere
Taie tufa după înflorire sau recoltează-o regulat, pentru a stimula lăstari noi și frunze multe. Tăierile se fac în martie, septembrie și octombrie. Toamna, taie tulpinile la nivelul solului.
Plantare
Plantează în aprilie, mai sau iunie. Pentru a limita răspândirea, folosește un ghiveci sau un container îngropat în sol ori o barieră pentru rădăcini. Lasă aproximativ 40 cm între plante. Semănatul se face în aprilie și mai, iar în casă, în martie.
Iernarea
Spearmint rezistă la îngheț. Partea de deasupra solului se usucă iarna și reapare primăvara. În zonele cele mai reci, acoperă tufa cu mulci. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește ușor prin împărțirea tufei, butași de tulpină, rizomi sau marcotaj. Cele mai potrivite luni sunt aprilie, mai și septembrie.
Probleme frecvente
Bolile posibile sunt rugina, pătarea frunzelor, ofilirea verticilliană și făinarea.
Pustulele portocalii de pe dosul frunzelor indică rugina mentei: îndepărtează lăstarii infectați și evită udarea peste frunze. Petele circulare întunecate sunt o pătare fungică: îmbunătățește circulația aerului și taie tulpinile afectate. Dacă planta se ofilește în sol uscat, îi lipsește apa: udă regulat și mulcește. Dacă se răspândește în grădină, rizomii sunt prea viguroși: treci la ghiveci sau pune o barieră pentru rădăcini.
Recoltare și folosire
Frunzele se recoltează din mai până în septembrie. Proaspete sau uscate, aromatizează ceaiul, salatele, preparatele din miel și sosul de mentă, dar și jeleurile, siropurile și dulciurile. Frunzele și florile sunt comestibile.
Planta este folosită tradițional ca remediu pentru stomac și pentru mici afecțiuni ale pielii.





































































































