Menta cu frunze verzi aromate, crescută în grădină

Foto: Jon Sullivan, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: GT#3 - One or Two pictures a day from Singapore, Public domain, Wikimedia Commons

Foto: SarKaLay, CC0, Wikimedia Commons

Foto: SarKaLay, CC0, Wikimedia Commons

Foto: Jon Sullivan, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Ranjithkanth Tamilselvan J, CC0, Wikimedia Commons

Plante aromatice Plante acoperitoare de sol

Menta

Mentha · Lamiaceae

Cunoscută și ca: mentă

Menta este o plantă aromatică perenă, ușor de cultivat și rezistentă la ger. Se răspândește repede prin stoloni, așa că are nevoie de limite clare în grădină. Mai jos găsești tot ce contează pentru loc, udare, plantare și recoltare.

Lumină: Semiumbră, Soare până la semiumbră
Udare: Ridicate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 12–25 °C, min. -20 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,1–1,2 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată menta

Menta (genul Mentha, familia Lamiaceae) este o plantă erbacee perenă, aromată, cu tulpini pătrate și ramificate. Crește de la 10 până la 120 cm, în funcție de specie și soi. Frunzele sunt opuse, de la alungite la lanceolate, cu marginea zimțată, adesea ușor păroase și puternic parfumate. Culoarea lor poate fi verde, cenușie sau violacee.

În iulie și august apar flori mici, albe, roz sau violete, grupate în inflorescențe lungi, în formă de spic. Rădăcinile sunt superficiale, iar stolonii și rizomii se întind mult, atât deasupra, cât și sub pământ. În natură, menta crește în locuri umede, lângă bălți, lacuri și râuri.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Menta crește bine la umbră parțială, dar suportă și soarele plin, cu condiția ca solul să rămână umed. Se potrivește la marginea unui iaz, în zone umede ale grădinii, ca plantă acoperitoare de sol, la ghiveci sau pe balcon.

Fiind rezistentă la ger, rămâne afară și iarna. Crește repede, de aceea alege un loc în care se poate extinde fără să sufoce alte plante.

Udare

Menta are nevoie de multă apă. Ține solul constant umed; planta se simte cel mai bine aproape de apă. Udă mai des în iunie, iulie și august, când e cald. La cultura în ghiveci, verifică umiditatea mai des, pentru că un recipient se usucă mai repede decât pământul din grădină.

Sol și ghiveci

Preferă un sol bogat în humus, lutos și care reține umezeala. Tolerează chiar și locurile mlăștinoase. La ghiveci alege un recipient adânc și un amestec cu mult humus.

Rempotarea se face în martie sau aprilie.

Fertilizare

Fertilizează între aprilie și iunie, în perioada de creștere activă. Nu este nevoie de hrană suplimentară în lunile de repaus.

Plantare și limitarea răspândirii

Menta se plantează în aprilie, mai sau septembrie. Semănatul se face direct în aprilie–mai sau în casă, în martie.

Stolonii se răspândesc rapid și pot invada stratul. Plantează menta în containere adânci, fără fund, îngropate în pământ, sau în jardiniere, ca să ții rădăcinile sub control.

Tăiere

Tăierile se fac în mai, iunie și septembrie. Tăierea regulată ajută la controlul creșterii rapide.

Iarna

Menta rezistă la ger, iar în grădină poate ierna afară, până la aproximativ -20 °C. În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta intră în repaus.

Înmulțire

Menta se înmulțește prin butași de tulpină, prin diviziune, prin rizomi sau din semințe. Perioadele potrivite sunt aprilie, mai, iunie și septembrie. Cea mai simplă metodă este diviziunea unei tufe existente, pentru că planta formează rădăcini ușor.

Recoltare și folosire

Frunzele se culeg din mai până în septembrie. Se folosesc proaspete sau uscate pentru ceaiuri, sosuri, deserturi și băuturi. Florile atrag albinele și alți polenizatori, iar menta este considerată o plantă care ține departe unele insecte dăunătoare.