Podbal
Tussilago farfara · Asteraceae
Cunoscută și ca: ceai de podbal
Podbalul (Tussilago farfara) este o plantă perenă joasă, care înflorește foarte devreme, înaintea frunzelor. Formează colonii dese și nu cere aproape nicio îngrijire, dar se extinde repede, așa că merită să alegi locul cu grijă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–20 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–20 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată podbalul
Podbalul este o plantă erbacee perenă, înaltă de 5–20 cm. Crește în colonii, prin rizomi târâtori.
Floarea apare înaintea frunzelor: capitule galbene, asemănătoare cu cele de păpădie, cu un rând exterior de bractee, pe tulpini acoperite cu solzi. Înflorește în februarie, martie și aprilie.
Frunzele mari, rotunjite până la cordiforme, cu dinți unghiulari, verzi, se dezvoltă după înflorire și se usucă la începutul verii. Semințele mici au papus alb și sunt purtate de vânt.
Specia este originară din Europa, Africa de Nord și Asia de vest, centrală și de nord. În natură crește pe terenuri virane sau răscolite, pe marginea drumurilor și a potecilor, pe malurile apelor și pe soluri argiloase sau umede.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Preferă locurile deschise și însorite; suportă și semiumbra. Fiind o plantă care se răspândește, se potrivește ca plantă acoperitoare de sol pe terenuri unde are loc să se întindă, nu lângă plante delicate.
Udare
Tolerează soluri de la umede până la ușor îmbibate cu apă. După ce s-a instalat, nu mai necesită îngrijire specială. O umiditate moderată a aerului este suficientă.
Solul potrivit
Crește bine în soluri grele, lutoase sau argiloase, cu pH neutru spre alcalin (aproximativ 6,5–8,0). Solul reține apa, ceea ce îi priește.
Fertilizare
Nu are nevoie de îngrășământ.
Plantare și semănat
Se poate semăna în martie și aprilie. Plantarea în grădină se face în martie–aprilie sau în septembrie–octombrie.
Alege de la început un loc unde răspândirea nu deranjează, eventual delimitat cu bariere.
Iernarea
Este complet rezistent la ger și poate rămâne afară peste iarnă, chiar la minime de aproximativ -20 °C. Planta intră în repaus în iulie–august, iar apoi în decembrie–ianuarie, și înflorește din nou la începutul primăverii.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe, prin divizare sau din fragmente de rizom. Pentru divizare și rizomi, perioada potrivită este septembrie–octombrie.
Probleme frecvente
Principala problemă este răspândirea agresivă, prin rizomi și prin numeroase semințe. Soluția: limitează planta cu bariere și îndepărtează capitulele cu semințe înainte ca acestea să se împrăștie. În unele regiuni unde a fost introdusă, în special în America de Nord, este invazivă.
Utilizări
Frunzele sunt folosite în mod tradițional, sub formă de ceai (ceai de podbal) sau sirop, pentru tuse și afecțiuni respiratorii. Din cauza temerilor privind toxicitatea pentru ficat, în Germania există interdicții.
În trecut s-a folosit în cofetărie, de exemplu la bomboanele „coltsfoot rock”, dar consumul nu este recomandat din cauza alcaloizilor.
În grădină, florile timpurii oferă polen și nectar albinelor, iar planta servește drept hrană larvelor unor molii.



















































































