Talpa gâștei
Leonurus cardiaca · Lamiaceae
Cunoscută și ca: talpa gâștii, coada leului, talpa gîștei, talpa gîștii
Talpa gâștei (Leonurus cardiaca), numită și talpa gâștii sau coada leului, este o plantă perenă ierboasă, ușor de cultivat și rezistentă la ger. Crește în tufe înalte de 60-100 cm și înflorește roz-liliachiu în plină vară. O găsești în grădini de plante aromatice, în straturi naturaliste și în locurile frecventate de albine.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 12–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată talpa gâștei
Face parte din familia Lamiaceae. Formează tufe erecte, cu tulpina pătrată în secțiune, înaltă de 60-100 cm. Frunzele sunt opuse, dințate, palmat lobate, cu pețiol lung, ușor păroase pe față și cenușii pe dos. Cele de la bază au trei vârfuri, iar cele de sus au 3-5 lobi.
Florile sunt roz până la liliachii, bilabiate, lungi de 8-12 mm, grupate în verticile la subsuoara frunzelor de sus. Buza de sus este păroasă, iar cea de jos are pete roșii. Înflorește în iunie, iulie și august. Fructul este un schizocarp cu patru loje, care se desface în nucule.
Planta provine din sud-estul și centrul Europei și din Asia Centrală. Crește de obicei pe marginea drumurilor, pe terenuri virane și în alte locuri deranjate. În America de Nord a fost introdusă și este considerată invazivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele din plin sau locurile cu soare și semiumbră. Fiind înaltă și crescând în tufă, se potrivește bine în spatele straturilor, la marginea grădinii sau într-un colț de plante aromatice. Iernează în aer liber, fără protecție specială, pentru că rezistă până la aproximativ -30 °C.
Udare și umiditate
Are nevoie de umiditate moderată și suportă scurte perioade de secetă. Udă mai des în iulie și august, când e cald și planta înflorește. Umiditatea aerului nu ridică probleme în grădină.
Solul potrivit
Cel mai bine crește într-un sol permeabil, dar care păstrează puțină umezeală, cu fertilitate medie. Suportă și soluri alcaline, cu pH între 6,5 și 8. Lutul sau un amestec universal drenat sunt alegeri bune.
Fertilizare
Planta nu cere un sol bogat. Fertilizarea se face în aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Semănat și plantat
Poți semăna direct în grădină în martie, aprilie sau septembrie. Pentru răsaduri, seamănă în casă în februarie sau martie. Răsadurile se plantează la locul definitiv în aprilie sau mai.
Tăiere
Fiind o plantă ierboasă care se usucă la suprafață iarna, se taie în septembrie sau octombrie, după ce partea aeriană a încetat să crească.
Iernarea
Este rezistentă la ger. Partea aeriană se usucă iarna, iar în primăvară planta pornește din nou din rădăcină. Perioada de repaus ține din noiembrie până în februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin divizarea tufei. Divizarea se face în martie, aprilie sau septembrie, la fel ca semănatul direct în grădină.
Recoltare și folosire
Se recoltează în iunie, iulie și august, în perioada înfloririi. Planta este folosită în mod tradițional ca tonic pentru inimă și nervi și pentru suferințe feminine. Culpeper o menționa pentru alungarea melancoliei. Florile sunt vizitate de albine și bondari, deci tufa se potrivește și într-o grădină prietenoasă cu polenizatorii.





















































































