Lavandula angustifolia
Lamiaceae
Lavandula angustifolia, cunoscută și ca lavandă sau levănțică, este un subarbust aromat, peren și veșnic verde, rezistent la ger. Are nevoie de soare plin, sol sărac și foarte bine drenat și foarte puțină apă. Greșelile frecvente sunt udarea prea deasă și lipsa tunderii anuale.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,3–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Lavandula angustifolia
Lavandula angustifolia este un subarbust pitic, compact, cu port rotunjit și mai multe tulpini. Frunzele sunt verzi, cenușii sau argintii și rămân pe plantă și iarna. Creșterea este moderată, iar planta se întinde de obicei pe 40-90 cm.
Florile sunt mici, bilabiate, adunate în spice dese, terminale, lungi de 2-8 cm, pe tulpini subțiri fără frunze. Culorile merg de la violet și mov la roz și alb, iar parfumul este dulce. Înflorește în iunie, iulie și august. Fructele sunt nucule mici, uscate, aproape neobservate.
Planta este originară din vestul bazinului mediteranean, inclusiv Franța, Italia și Spania, și este cultivată în multe alte regiuni. În natură crește pe pante calcaroase uscate, însorite și stâncoase, cu ierni umede și veri secetoase. Din acest motiv suportă greu solul umed. Cultura are, de obicei, o dificultate moderată.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Lavanda are nevoie de soare plin, cu cel puțin șase ore de lumină directă pe zi. La semiumbră înflorește mai puțin. Alege un loc aerisit, cu drenaj foarte bun.
Se potrivește în grădini de stâncă, în margini însorite și în garduri vii joase. Se cultivă bine și pe balcon, în ghiveci. Albinele și fluturii o caută, iar căprioarele o evită de obicei.
Udare și umiditate
După ce s-a instalat, lavanda se udă puțin. Solul trebuie să rămână mai degrabă uscat, iar apa nu trebuie să stagneze niciodată. Toleranța la secetă este mare, iar umiditatea preferată a aerului este scăzută.
Udarea excesivă duce la putrezirea rădăcinilor, cea mai frecventă cauză a pierderii plantei.
Sol și rempotare
Are nevoie de sol foarte permeabil și sărac, de tip nisipos, pietros sau lutos. Preferă un sol neutru spre alcalin, cu pH între 6,5 și 8, dar tolerează și soluri acide. Pe argilă grea planta se usucă în timp.
Plantele din ghiveci se rempotează în aprilie sau mai. Folosește un substrat bine drenant și un ghiveci cu orificii de scurgere.
Fertilizare
Lavanda are nevoie de puțin îngrășământ sau deloc. Un sol bogat dă creștere luxuriantă, mai puține flori și o viață mai scurtă a plantei.
Tăiere
Taie ușor în fiecare an, după înflorire sau la începutul primăverii (august, respectiv aprilie), și îndepărtează spicele trecute. Nu tăia în lemnul vechi, golaș.
Fără tăiere anuală planta devine lemnoasă și rară. Remediul este scurtarea regulată după înflorire.
Plantare și semănat
Plantează lavanda la soare, într-un loc cu drenaj foarte bun și cu circulație bună a aerului, ceea ce limitează apariția petelor pe frunze. Distanța recomandată între plante este de 45 cm. Plantarea în aer liber se face în aprilie, mai și septembrie.
Din semințe, lavanda se seamănă în casă în februarie și martie, sau direct în martie și aprilie.
Iernarea
Planta rezistă până la aproximativ -25 °C și iernează în aer liber în cea mai mare parte a Europei. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie. În iernile ploioase, asigură un drenaj foarte bun. Ferește plantele din ghiveci de apa stagnată pe perioade lungi.
Înmulțire
Lavanda se înmulțește prin semințe, butași de tulpină sau diviziune. Butașii se fac în iunie, iulie și august.
Probleme frecvente
Planta se usucă la bază: de obicei cauza este putrezirea rădăcinilor, din cauza udării excesive sau a solului greu. Îmbunătățește drenajul și udă mai rar.
Pete pe frunze: pătarea fungică a frunzelor apare în condiții umede și aglomerate. Asigură mai mult aer între plante și taie lăstarii afectați.
Plantă lemnoasă și rară: lipsește tăierea regulată. Taie anual, după înflorire.
Recoltare și utilizări
Florile se recoltează în iunie și iulie. Spicele se pot folosi și ca flori tăiate. Florile și frunzele sunt comestibile. Florile se folosesc cu măsură în copturi, ceaiuri și amestecuri de ierburi, precum ierburile de Provence.
Florile și frunzele sunt folosite în mod tradițional în fitoterapie, iar uleiul esențial în aromaterapie și masaj.




































































































