Ruta
Ruta graveolens · Rutaceae
Cunoscută și ca: virnanț
Ruta, numită și virnanț, este un semiarbust aromat, ușor de crescut, care se simte bine în locuri calde, uscate și însorite. Rezistă la secetă și la ger, iar în grădinile din Europa Centrală iernează în aer liber. Singurele ei capricii sunt solul prea umed și seva, care poate irita pielea.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,5–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată ruta
Ruta (Ruta graveolens) este un semiarbust peren, de obicei de 50-100 cm înălțime și 60-90 cm lățime, cu port erect și rotunjit. Cu timpul se lemnifică la bază. Crește într-un ritm moderat și trăiește în general în jur de 5 ani, dar se înmulțește singură prin semințe.
Frunzele sunt aromate, verzi-albăstrui, de două ori penate, cu lobi rotunjiți și cu glande punctiforme. Au gust amar. Fiind semipersistente, rămân pe plantă o parte din iarnă. Vara, între iunie și august, apar flori mici, galben mat, cu 4-5 petale, grupate în cime la capătul lăstarilor. După înflorire se formează capsule brune, lobate, care se deschid și eliberează semințe închise la culoare.
În natură, ruta crește pe pante uscate, stâncoase și însorite, pe soluri sărace și calcaroase. Este originară din Balcani și Crimeea. Florile atrag polenizatori, iar planta găzduiește omizile fluturelui coada-rândunicii. Căprioarele și iepurii o ocolesc, iar pisicilor nu le place mirosul ei.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Ruta se dezvoltă cel mai bine la soare plin, dar suportă și umbră ușoară. Alege un loc cald și adăpostit, de exemplu o stâncărie, o margine de strat sau un gard viu scund, deoarece planta se pretează și ca bordură. Poate fi crescută și în ghiveci.
Udare și umiditate
Planta tolerează bine seceta, așa că udă-o puțin. Cel mai mare pericol este solul umed, care duce la putrezirea rădăcinilor. Aerul uscat nu o deranjează.
Sol și rempotare
Preferă un sol sărac sau moderat fertil, foarte bine drenat, chiar pietros, cu pH între 6 și 8. Crește pe sol nisipos, pietros, lutos sau alcalin. Dacă o ții în ghiveci, rempotează-o în aprilie, într-un amestec care nu reține apa.
Tăiere
În martie-aprilie taie tufa până aproape de lemnul vechi, ca să rămână compactă. O plantă veche, lemnoasă și rară se poate reînnoi astfel sau se poate înlocui după aproximativ 5 ani.
Plantare și semănat
Plantează ruta la soare, într-un sol uscat și bine drenat, în mai-iunie. Lasă între plante circa 60 cm. Poartă mănuși când lucrezi cu ea.
Semințele se pot semăna în martie, în interior, sau direct în grădină, în aprilie-mai.
Iernarea
Ruta rezistă în aer liber la temperaturi de până la aproximativ -25 °C, deci iernile obișnuite din zonă nu o afectează. Totuși, în lunile de repaus (noiembrie-februarie) protejează-o cu un strat de mulci și ferește-o de umezeală.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe sau din butași de tulpină. Butașii se fac în perioada mai-iulie.
Probleme frecvente
Dacă planta se îngălbenește și se prăbușește, cauza este de obicei putregaiul rădăcinilor în sol umed. Îmbunătățește drenajul și udă mai rar.
Dacă planta devine lemnoasă și rară, a îmbătrânit sau nu a fost tăiată. Taie-o primăvara sau înlocuiește-o după circa 5 ani.
Dacă după atingere apare o erupție pe piele, vinovată este seva fototoxică. Poartă mănuși și haine cu mâneci lungi când lucrezi cu planta.
Recoltare și utilizare
Frunzele și lăstarii tineri se pot culege din mai până în septembrie. Gustul este amar, iar în bucătăria mediteraneană ruta se folosește cu măsură, la aromatizarea grappei și în unele mâncăruri regionale. Nu este potrivită în timpul sarcinii. În medicina populară și în unele tradiții, ruta este folosită ca plantă de protecție.





































































































