Helichrysum italicum
Asteraceae
Cunoscută și ca: planta curry, siminoc
Helichrysum italicum are frunze argintii cu miros de curry și flori galbene de vară. La noi se cultivă mai ales în ghiveci, pe balcon sau pe terasă, cu iernare la adăpost de îngheț. Îi priesc soarele puternic, solul sărac și drenat și udarea rară.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -12 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–70 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată helichrysum italicum
Helichrysum italicum, numit și helichrysum, planta curry sau siminoc, este un subarbust peren, de obicei mereu verde. Provine din bazinul mediteraneean, din Spania, Franța și Italia până în Grecia, Cipru și Turcia, dar și din Africa de Nord. În natură crește pe terenuri uscate, stâncoase sau nisipoase.
Ajunge la 30–70 cm înălțime și formează o tufă compactă, cu baza lemnoasă și tulpini florifere drepte. Frunzele înguste, argintii-cenușii, au un miros puternic, rășinos, asemănător curry-ului. Din iunie până în august apar ciorchini de capitule mici, galbene, care își păstrează culoarea și uscate. Planta atrage polenizatorii și este considerată ușor de cultivat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Are nevoie de soare plin și de căldură, altfel crește alungită și răsfirată și își pierde din parfum. Cel mai bun loc este cel mai însorit colț al balconului sau al terasei.
În ghiveci se descurcă bine și se pretează și la grădini de stâncărie sau la flori tăiate, dar în clima noastră merge cel mai sigur ținută în container, ca să poată fi mutată la adăpost iarna.
Udare și umiditate
Udați cu măsură și lăsați solul să se usuce între udări. Planta rezistă bine la secetă, iar aerul uscat nu o deranjează. Cel mai mult o strică umezeala, mai ales iarna.
Sol și repotare
Preferă un substrat sărac, pietros, foarte bine drenat, de la neutru la alcalin (pH aproximativ 6,5–8). Se potrivesc solurile nisipoase sau cu pietriș. Ghiveciul trebuie să aibă orificii de scurgere.
Repotarea se face în aprilie–mai.
Tăiere
Tăiați ușor în aprilie sau după înflorire. Nu tăiați adânc în lemnul vechi. O tăiere moderată ajută și la menținerea tufei compacte.
Plantare
Plantați primăvara, în mai, într-un loc însorit și adăpostit, cu drenaj foarte bun. Dacă o semănați, semănați în interior în februarie–martie sau direct în martie–aprilie.
Iernare
Planta nu este rezistentă la iernile cu ger de la noi: suportă cel mult aproximativ -12 °C, iar iarna temperaturile pot coborî până la -20 °C. Protejați-o de îngheț din octombrie până în martie.
Păstrați-o într-un spațiu fără îngheț și uscat. Perioada de repaus este noiembrie–februarie, când udarea trebuie redusă la minimum.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină, în iunie–august, sau din semințe.
Probleme frecvente
Dacă planta se usucă sau putrezește la bază, cauza este de obicei solul prea umed, mai ales iarna. Îmbunătățiți drenajul cu pietriș și udați mai rar.
Dacă crește alungită și răsfirată, are prea multă umbră sau sol prea bogat. Mutați-o la soare plin și tăiați-o ușor.
Recoltare și utilizare
Lăstarii tineri și frunzele se recoltează în iunie–august. Crenguțele aromatizează tocănițe și preparate din carne, pește sau legume și se scot înainte de servire.
În mai multe țări europene este folosită tradițional pentru alergii, răceli, tuse, inflamații și insomnie. Florile se pot tăia pentru buchete uscate.









































































































