Lavandin
Lavandula intermedia · Lamiaceae
Cunoscută și ca: lavandula x intermedia
Lavandinul este o lavandă viguroasă, cu spice lungi și foarte parfumate, care formează o tufă rotunjită și se pretează bine la cultura în ghiveci pe balcon. Cere mult soare, un sol sărac și foarte bine drenat și puțină apă. Iarna are nevoie de protecție, pentru că gerurile de la noi pot depăși limita pe care o suportă.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -18 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată lavandinul
Lavandinul (Lavandula intermedia, numit și Lavandula x intermedia) este un hibrid între lavanda englezească și lavanda spic, obținut în Franța și Spania și cultivat pe scară largă. Este o plantă perenă, un semiarbust cu frunze semipersistente.
Formează o tufă rotunjită, în formă de cupolă, înaltă de 60–120 cm și cam la fel de lată. Frunzele sunt aromate, întregi, opuse, lungi de 2,5–4,5 cm, de culoare gri-verzuie până la albastru-verzuie.
În iulie, august și septembrie apar spice lungi pe tije înalte, în nuanțe de la lavandă deschis până la violet, uneori albe sau roz. Sunt puternic parfumate și bune pentru uscat. Planta este considerată ușor de îngrijit și atrage fluturii și albinele, iar căprioarele și iepurii o ocolesc.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Lavandinul are nevoie de soare deplin și nu se dezvoltă la umbră. La noi se potrivește în special pentru balcon și interior, în ghiveci. Poate fi folosit și în grădini de stâncărie.
Udare și umiditate
Plantele tinere se udă până se prind bine. Exemplarele mature preferă un sol uscat spre moderat umed și nu suportă rădăcinile ude. Rezistența la secetă este mare, iar umiditatea aerului trebuie să fie scăzută.
Sol și rempotare
Alege un substrat sărac, foarte bine drenat, cu reacție neutră spre alcalină (pH cam 6,5–8,5). Se potrivesc solurile nisipoase, pietroase sau lutoase. Pe teren greu se adaugă pietriș mărunt.
Rempotarea se face în aprilie.
Fertilizare
Lavandinul are nevoie de puțin îngrășământ sau deloc. O fertilizare bogată duce la o creștere moale și la mai puține flori.
Tăiere
După înflorire se îndepărtează florile trecute. Primăvara se scurtează ușor tufa, ca să rămână îngrijită. Perioadele potrivite sunt aprilie și august.
Evită tăierea toamna și nu tăia niciodată în lemnul vechi, golaș.
Plantare
Se plantează primăvara, în aprilie sau mai, sau în septembrie, la soare deplin. Locul ideal este o mică ridicătură sau o pantă cu drenaj excelent.
Iernarea
Planta rezistă până la aproximativ -18 °C, iar minima obișnuită a iernii la noi este de -20 °C. De aceea nu te baza pe ea în aer liber fără protecție.
În noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie, planta se odihnește și trebuie ferită de îngheț. Se protejează sau se mulcește, iar ghivecele se țin uscate în timpul iernii.
Înmulțire
Lavandinul se înmulțește prin butași de tulpină, în iulie–august.
Probleme frecvente
Bolile menționate sunt putregaiul rădăcinilor și pătarea frunzelor.
Dacă planta se ofilește și moare, cauza este de obicei putregaiul rădăcinilor în sol umed sau greu. Îmbunătățește drenajul, plantează pe o ridicătură și udă mai rar.
Dacă centrul tufei devine lemnos și golaș, a lipsit tăierea regulată. Scurtează ușor tufa în fiecare an, după înflorire.
Recoltare și utilizare
Recoltarea se face în iulie și august. Spicele se pot tăia pentru buchete sau pentru uscat.
Florile și frunzele sunt comestibile, dar se folosesc cu măsură, ca un condiment puternic și în ceai. Uleiul aromatizează preparatele.







































































































