Liquidambar
Liquidambar styraciflua · Altingiaceae
Cunoscută și ca: arborele de ambră
Liquidambar (Liquidambar styraciflua), numit și arborele de ambră, este un arbore ornamental foios, cu frunze în formă de stea, care toamna devin roșii, violete, galbene și portocalii. Rezistă la ger până la aproximativ -29 °C, deci poate ierna afară fără protecție în clima noastră. Crește repede și ajunge mare, așa că are nevoie de un loc bine ales de la început.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–28 °C, min. -29 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–45 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată liquidambarul
Liquidambarul este un arbore foios de talie mare, cu înălțimea cuprinsă între 15 și 45 m și o creștere rapidă. Coroana este simetrică, piramidală până la ovală, iar lățimea ajunge de obicei la 12–15 m. Unele exemplare au pe ramuri creste de plută.
Frunzele sunt lucioase, verde închis, cu 5–7 lobi ascuțiți și margini dințate. Strivite, sunt parfumate. Toamna se colorează în roșu, violet, galben și portocaliu.
În aprilie–mai apar flori mici, galben-verzui, grupate în capitule sferice. Planta este monoică. Fructele sunt globuri lemnoase și ghimpate, de 2,5–4 cm, formate din multe capsule cu semințe înaripate. Rămân în arbore peste iarnă, atrag păsările, iar semințele hrănesc mamifere mici.
Provine din estul Americii de Nord, din zonele temperate calde, și din regiunile montane din Mexic și America Centrală. Crește natural în luncile umede, în mlaștinile inundabile și pe terenuri mai uscate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Se dezvoltă la soare plin sau la semiumbră. Culoarea de toamnă este de obicei mai bună într-un loc luminos.
Fiindcă devine foarte înalt și lat, alege un loc deschis, departe de clădiri. Fructele cad pe jos, deci nu-l planta lângă alei sau terase. Rădăcinile sunt superficiale, iar arborele se reface greu după mutare, așa că alege din prima locul definitiv.
Udare
Liquidambarul preferă un sol umed, dar bine drenat, iar toleranța la secetă este scăzută. Exemplarele tinere trebuie udate în perioadele uscate.
Cea mai mare nevoie de apă este în iunie, iulie și august. Iarna, în perioada de repaus (noiembrie–februarie), nu are nevoie de atenție specială.
Solul potrivit
Se potrivește pe soluri lutoase, argiloase sau nisipoase, cu reacție neutră până la acidă (pH aproximativ 5–7), umede și bine drenate. Pe soluri bogate în calcar crește slab.
Nu este potrivit pentru cultura îndelungată în ghiveci, așa că nu se pune problema unor rempotări regulate.
Fertilizare
Dacă fertilizezi, perioada potrivită este martie–aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Tăierile se fac în ianuarie–februarie, în repausul vegetativ. Coroana are în mod natural o formă regulată, deci de obicei sunt suficiente corecturile mici.
Plantare
Cel mai bine se plantează primăvara, în martie–aprilie, pentru că rădăcinilor le trebuie trei-patru luni ca să-și revină după șocul transplantării. În calendar apare și octombrie ca perioadă posibilă de plantare.
Alege locul cu grijă: arborele ajunge mare, iar fructele ghimpate cad pe parcursul iernii. Până se instalează bine, udă-l în perioadele secetoase.
Iernare
Este rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Poate suporta aproximativ -29 °C, iar o iarnă tipică are minime în jur de -20 °C.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, butași sau altoire. Semănatul se face în martie–aprilie. Pentru înmulțire, calendarul indică martie, aprilie și iunie.
Probleme frecvente
Fructele ghimpate căzute pe jos sunt cea mai frecventă problemă. Globurile cu semințe cad între decembrie și aprilie. Le poți strânge periodic cu grebla sau poți alege un cultivar fără fructe.
Frunzele îngălbenite, cu nervuri verzi, indică cloroză feriprivă în sol alcalin. Soluția este acidifierea solului sau alegerea altui loc.
Utilizări
Liquidambarul se cultivă în primul rând ca arbore ornamental, mai ales pentru culorile de toamnă. Planta nu este comestibilă. Rășina (storax) a fost folosită în mod tradițional ca tămâie și în medicina populară, iar mayașii foloseau guma parfumată.








































































