Goji

Lycium barbarum · Solanaceae

Cunoscută și ca: cătină de garduri, Cătina de garduri, Catina de garduri

Gojiul (Lycium barbarum, numit uneori și dracilă) este un arbust foios cu ramuri arcuite, care face fructe roșii-portocalii și poate forma și un gard viu. Este ușor de crescut, rezistă la secetă și la ger și are nevoie în principal de soare și de un sol bine drenat.

Lumină: Soare plină
Udare: Moderate
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 15–28 °C, min. -25 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 1–3 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată gojiul

Gojiul este un arbust peren, cu frunze căzătoare, care ajunge de obicei între 1 și 3 m înălțime. Ramurile sunt subțiri și arcuite, iar ramurile laterale se termină adesea cu spini scurți, fără frunze.

Frunzele sunt verzi, lanceolate, puțin cărnoase, lungi de 2,5–5,5 cm, dispuse alternativ sau în buchete de până la trei. Florile apar singure sau în grupuri de unu până la trei în axila frunzelor, cu petale în formă de pâlnie, violet până la mov. Înfloresc din iunie până în septembrie.

Fructul este o boabă elipsoidală roșu-portocaliu aprins, de 1–2 cm în diametru, cu 10–60 de semințe mici, gălbui. Aceasta este boaba de goji, numită și wolfberry. Planta face parte din familia Solanaceae și este originară din nordul și vestul Chinei.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Alege un loc complet însorit, pentru că fructificarea este cea mai bună la soare plin. Planta crește în mod natural pe terenuri necultivate, pe maluri de râuri și în garduri vii, deci nu cere un loc ales cu grijă.

Pentru că ramurile sunt arcuite și slabe, gojiul se pretează la garduri vii libere sau la o margine de grădină unde are loc să se desfășoare. Florile sunt vizitate de insecte, iar fructele atrag multe păsări.

Udare

Gojiul are nevoie de apă moderată. Udă-l regulat cât timp se înrădăcinează și în perioada de fructificare. Odată înrădăcinat, suportă bine perioadele uscate, iar toleranța la secetă este mare.

Planta preferă aerul uscat, deci umiditatea nu este o problemă. Cea mai mare nevoie de apă este în iunie, iulie și august. Evită zonele în care apa stagnează, pentru că gojiul nu suportă solul îmbibat.

Sol și replantare

Gojiul se descurcă pe soluri sărace, uscate și chiar sărăturate. Merge pe sol lutos, nisipos sau alcalin, cu o condiție importantă: drenajul bun. Un loc în care apa se adună după ploaie nu este potrivit.

Dacă îl crești în ghiveci, replantarea se face în martie–aprilie.

Fertilizare

Fertilizarea se face în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere. Fiind o plantă care se mulțumește cu sol sărac, nu are nevoie de fertilizare intensă.

Tăiere

Tăierea se face în februarie–martie, înainte de pornirea în vegetație. Ramurile sunt slabe și arcuite, deci tăierea ajută la menținerea formei, mai ales dacă arbustul face parte dintr-un gard viu.

Purtă mănuși, pentru că ramurile laterale se termină adesea cu spini scurți.

Plantare

Plantarea în sol se face în aprilie–mai sau în octombrie. Alege din start locul definitiv, însorit și bine drenat. În primul sezon verifică des umiditatea solului, fiindcă planta tânără are nevoie de udare regulată până se înrădăcinează.

Pentru un gard viu, plantează exemplarele astfel încât ramurile arcuite să aibă loc să se dezvolte.

Iernare

Gojiul este rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Suportă în jur de -25 °C, iar iernile obișnuite coboară de regulă până la aproximativ -20 °C. Perioada de repaus este din noiembrie până în februarie.

Înmulțire

Gojiul se înmulțește din semințe, butași de tulpină sau marcotaj. Semințele se pot semăna în februarie–martie în interior sau în martie–aprilie. Butașii și marcotajul se fac cel mai bine în mai, iunie și iulie.

De știut înainte de plantare

Gojiul s-a naturalizat în mai multe regiuni ale lumii, iar păsările care mănâncă fructele îi răspândesc semințele. Merită să-l ții sub observație și să nu lași fructele să se răspândească necontrolat dacă te preocupă apropierea unei zone naturale.

Recoltare și folosire

Boabele se recoltează din august până în octombrie. Se consumă proaspete sau uscate și se folosesc în ceaiuri, supe și sucuri. Frunzele sunt și ele comestibile.

Boabele sunt cunoscute în medicina tradițională chinezească, unde sunt folosite în mod tradițional ca fructe wolfberry de calitate superioară.