Magnolia grandiflora

Magnolia crește la soare sau la semiumbră, fiind în mod natural un arbore din etajul inferior al pădurii. Alegeți un loc cu mult spațiu, pentru că ajunge un arbore foarte mare, iar sub coroana ei cresc puține alte plante.

Preferă un sol uniform umed, dar nu suportă apa stagnantă sau inundațiile prelungite. Rezistența la secetă este scăzută, deci în perioadele uscate nu o lăsați fără apă. Calendarul indică o udare mai generoasă în iulie și august.

Are nevoie de un sol bogat, umed și bine drenat, de la neutru la ușor acid, cu pH-ul între aproximativ 5,5 și 7,5. Se descurcă pe soluri lutoase, bogate în humus, și chiar argiloase, atât timp cât drenajul este bun.

Cerințele sunt mici. Acoperiți solul cu un strat de frunze căzute (mulci), iar dacă este nevoie, fertilizați ușor în aprilie.

Are nevoie de puține tăieri. Dacă doriți să se vadă trunchiul, puteți scoate ramurile de jos. Perioada potrivită pentru tăiere este martie–aprilie.

Se plantează în aprilie, mai sau septembrie. Păstrați o distanță de aproximativ 9 m față de alți arbori sau clădiri, pentru că magnolia are nevoie de loc, iar sub ea cresc puține plante.

Temperatura minimă suportată este în jur de -14 °C, în timp ce iernile tipice la noi pot coborî la -20 °C. De aceea, în aer liber nu este sigur rezistentă. În ierni blânde se descurcă, dar în zonele mai reci exemplarele tinere au nevoie de adăpost. O variantă este cultivarea în spalier, lângă un perete.

Protecția la îngheț contează în ianuarie, februarie, martie, noiembrie și decembrie. În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta se odihnește.

Se poate înmulți prin semințe, butași sau marcotaj. Semănatul se face în octombrie, iar pentru înmulțirea vegetativă calendarul indică lunile iulie și august.

Căderea abundentă a frunzelor în primăvară și toamnă este normală. Lăsați frunzele pe loc, ca mulci.

Dacă frunzele devin lipicioase și apare fumagina (un strat negru), cauza este de obicei prezența păduchilor țestoși. Tratați cu ulei horticol.