Nalbă de pădure
Malva sylvestris · Malvaceae
Nalba de pădure (Malva sylvestris), numită și nalbă mare sau, pe scurt, nalbă, este o plantă viguroasă, cu flori mov-purpurii cu vene închise, care înfloresc din iunie până în septembrie. Este ușor de crescut și rezistă la îngheț. Se autosemănă foarte ușor, așa că merită să știi de la început cum o ții sub control.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 12–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată nalba de pădure
Este o plantă erbacee, de obicei peren de scurtă durată sau bienală, cu port erect sau pe jumătate culcat, ramificat. Atinge de regulă între 60 și 150 cm înălțime și crește repede. Rădăcina este pivotantă și adâncă.
Frunzele sunt verzi, alterne, palmatilobate, de până la 7 pe 10 cm, cu peri stelați, pețioli lungi și nervuri proeminente pe dosul limbului. Florile apar în grupuri de 2–4 la subsuoara frunzelor, în nuanțe de violet și roz, cu cinci petale de până la 2 cm. Fructul este un disc turtit din 10–12 nucule reticulate, numite popular „brânzici”, de circa 5–6 mm.
În natură crește pe pajiști, garduri vii, terenuri virane, de-a lungul drumurilor și căilor ferate și pe câmpuri lăsate în paragină. Este originară din Europa, nordul Africii și vestul și centrul Asiei.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Preferă locurile în plin soare, dar suportă și umbră ușoară. Fiind înaltă și bogat ramificată, se potrivește în spatele unui strat, la marginea grădinii sau într-o zonă mai sălbatică, unde are loc să se desfășoare. Atrage albinele și fluturii, iar omizile unor fluturi se hrănesc cu ea.
Udare
După ce s-a înrădăcinat, are nevoie de apă doar în perioadele lungi de secetă. Toleranța la secetă este medie, iar umiditatea ridicată a aerului nu îi este necesară. Dacă o uzi, evită udarea frunzelor de sus, pentru că aceasta favorizează rugina.
Solul potrivit
Se adaptează la soluri sărace, dar și la cele fertile, bogate în azot, de la ușor acide la alcaline (pH aproximativ 6–8). Se simte bine într-un sol lutos sau într-un pământ universal, important fiind să fie bine drenat.
Fertilizare
Rareori este nevoie de îngrășământ.
Tăiere
După înflorire, scurtează tufa: așa încurajezi o nouă înflorire și limitezi autosemănatul. Calendarul indică tăierea în septembrie–octombrie.
Semănat și plantare
Semănă sau plantează în locuri însorite, la aproximativ 50 cm distanță între plante. Semănatul în ghivece, la interior, se face în martie. În aer liber se seamănă în aprilie–mai, iar răsadurile se mută la locul definitiv în mai.
Nalba se autosemănă foarte ușor, deci vei găsi probabil răsaduri noi în jur. În unele zone din Australia și America de Nord s-a naturalizat și este considerată invazivă.
Iarna
Este rezistentă la ger. Tulpinile se taie la nivelul solului la sfârșitul toamnei. Perioada de repaus cade în noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau butași de tulpină. Perioada indicată pentru înmulțire este aprilie–mai.
Boli și probleme frecvente
Cele mai des întâlnite boli sunt rugina nalbei și făinarea.
Pustulele portocalii pe dosul frunzelor indică rugina nalbei: îndepărtează frunzele atacate și evită udarea frunzelor.
Găurile în frunze apar din cauza puricilor de pământ sau a melcilor fără cochilie. Combate dăunătorii și menține zona curată.
Recoltare și folosire
Recolta se face în iunie–august. Frunzele tinere și florile se pot folosi în salate sau gătite, iar fructele se consumă crude. Florile și frunzele sunt folosite în mod tradițional sub formă de ceai mucilaginos pentru tuse și dureri în gât.





































































































