Busuioc grecesc
Ocimum basilicum minimum · Lamiaceae
Cunoscută și ca: busuioc mic, busuioc minimum, ocimum minimum, Ocimum basilicum var. minimum
Busuiocul grecesc este un busuioc compact, cu frunze mici și un parfum intens, ușor de ținut în ghiveci, pe balcon sau în grădină. La noi se cultivă ca plantă anuală, pentru că nu rezistă la îngheț. Cu un loc cald și luminos și cu ciupit regulat, dă frunze proaspete tot sezonul.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 18–28 °C, min. 5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată busuiocul grecesc
Busuiocul grecesc (Ocimum basilicum minimum), numit și busuioc mic sau busuioc minimum, face parte din familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă, de regulă anuală, cu creștere rapidă.
Formează o tufă mică, deasă și rotunjită, cu multe ramuri. Frunzele sunt mici, ovale, verde aprins și aromate, mult mai mici decât la busuiocul obișnuit. Vara apar flori albe, mici, în verticile pe spice terminale; mugurii sunt comestibili. Fructele sunt niște nucule minuscule, închise la culoare, ascunse în caliciul uscat. Rădăcinile sunt fibroase și superficiale.
Busuiocul crește în mod natural în Asia tropicală (India, Sri Lanka), iar forma compactă grecească se cultivă mai ales în regiunea mediteraneană. Este o plantă ușor de crescut.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Are nevoie de un loc luminos și cald, la soare deplin sau la soare cu umbră ușoară. Pe pervaz, oferă-i cel puțin 6 ore de lumină pe zi.
Temperatura optimă este între 18 și 28 °C. Sub 5 °C planta nu supraviețuiește, iar nopțile reci îi înnegresc frunzele, așa că alege un loc adăpostit.
Udare și umiditate
Menține substratul uniform umed, dar nu băltit. Udă la bază, nu pe frunze. Planta suportă slab seceta, deci nu lăsa pământul să se usuce complet.
În iulie și august, când e cald, va avea nevoie de mai multă apă. Umiditatea aerului nu trebuie să fie nici foarte scăzută, nici foarte ridicată.
Sol și ghivece
Preferă un sol fertil, bogat în humus, bine drenat, dar care păstrează umezeala. Un pământ de flori de calitate sau un sol de grădină de tip lutos este potrivit. pH-ul ideal este între 6 și 7,5.
Dacă îl ții în ghiveci, transplantează-l în mai, într-un pământ proaspăt și bine drenat.
Fertilizare
Hrănește planta ușor, la 2–4 săptămâni, în sezonul de creștere. Perioada principală de fertilizare este iunie–iulie.
Ciupit și tăiere
Ciupește regulat vârfurile de creștere și mugurii florali. Așa tufa devine mai deasă și produce mai multe frunze. Ciupitul se face în special din iunie până în august.
Dacă mugurii nu sunt îndepărtați, planta înflorește devreme.
Semănat și plantare
Semințele se pot semăna în casă în martie și aprilie, sau direct în mai. Răsadurile se plantează afară în mai–iunie, după ce a trecut pericolul de îngheț, într-un loc însorit și adăpostit. Lasă aproximativ 20 cm între plante.
Iernarea
Busuiocul grecesc nu rezistă la ger; iarna de afară, cu minime de până la -20 °C, îl distruge. Se cultivă ca plantă anuală sau se ține în ghiveci pe un pervaz luminos, în casă.
Protejează-l de frig în mai, septembrie și octombrie, când nopțile pot fi reci. Ghivecele se mută în casă din timp.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe sau din butași de tulpină. Butășirea se poate face din mai până în iulie.
Probleme frecvente
Pot apărea afide, melci și musculițe albe, precum și mana, fuzarioza și mucegaiul cenușiu (botrytis).
Frunze înnegrite: cauza este frigul din timpul nopții. Menține planta peste 10 °C și mută ghivecele în casă.
Frunze galbene și ofilire: de obicei de la prea multă apă sau de la fuzarioză. Udă mai puțin și folosește pământ proaspăt, bine drenat.
Înflorire timpurie: apare când planta nu este ciupită. Îndepărtează regulat mugurii florali.
Recoltare și folosire
Frunzele se recoltează din iunie până în septembrie, iar mugurii de floare sunt și ei comestibili. Busuiocul grecesc are o aromă intensă și se folosește proaspăt în salate, în mâncăruri cu roșii și în sosuri; se adaugă de preferat spre finalul gătitului.
Busuiocul este menționat în medicina populară, de exemplu în ayurveda și în medicina tradițională chineză. Florile atrag albine și alți polenizatori.





































































































