Macris
Rumex acetosa · Polygonaceae
Cunoscută și ca: măcriș de grădină, macriș
Măcrișul (Rumex acetosa), numit și măcriș de grădină, este o plantă perenă ușor de cultivat, apreciată pentru frunzele cu gust acrișor, de lămâie. Iernează bine în aer liber și se descurcă și într-un ghiveci mare pe balcon.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–22 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,3–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată măcrișul
Măcrișul este o plantă ierboasă, perenă, care formează o rozetă de frunze la bază și tulpini florale zvelte, drepte. Ajunge de obicei la 30–100 cm înălțime.
Frunzele sunt verzi, suculente, în formă de săgeată. Cele de jos au pețiol lung, iar cele de sus sunt sesile și se colorează adesea în roșu-carmin. Florile mici, verzi-roșiatice, apoi purpurii, sunt grupate în spice verticilate și apar în mai–iulie. Planta este dioică, adică există exemplare separate cu flori de sex diferit. Rădăcinile pătrund adânc în pământ.
În natură crește în pajiști și fânețe, în Europa și în zonele temperate ale Asiei, și se mulțumește chiar și cu un sol sărac.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Măcrișul se simte bine la soare. Suportă și umbră ușoară, dar acolo frunzele au un gust mai domol. Fiind rezistent la îngheț, poate rămâne afară tot anul.
Udare și umiditate
Are nevoie de udare moderată și de umiditate moderată. Solul trebuie să rămână ușor umed, fără băltiri. În iunie, iulie și august, când e mai cald, udă-l mai des.
Sol și rempotare
Preferă un sol lutos, bogat în humus, umed, dar bine drenat. Se potrivește și un pământ universal. Dacă îl ții în ghiveci, rempotarea se face în martie–aprilie. Deoarece rădăcinile merg adânc, alege un ghiveci mai înalt.
Fertilizare
Hrănește planta cu compost sau cu un îngrășământ echilibrat primăvara, în aprilie și mai, și din nou în iulie. Merită să o hrănești și după o recoltă bogată.
Tăiere
Taie tulpinile florale, pentru ca planta să facă în continuare frunze. În iunie–iulie poți tăia plantele puternic, aproape de sol, pentru o creștere nouă și fragedă.
Semănat și plantare
Poți semăna direct în grădină în aprilie, mai și august. Pentru răsad, semănatul în casă se face în februarie–martie, iar plantarea la locul definitiv în aprilie–mai. Lasă aproximativ 30 cm între plante.
Iernarea
Măcrișul este complet rezistent la ger, până la aproximativ -25 °C. Iarna frunzele se usucă sau planta rămâne doar ca o rozetă mică, apoi pornește din nou în creștere primăvara. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin divizarea tufei. Divizarea se face în martie–aprilie sau în septembrie.
Probleme frecvente
Pe frunze pot apărea melci, limacși, afide și viespea măcrișului. Frunzele hrănesc și larvele câtorva fluturi și molii, așa că nu toți oaspeții sunt nedoriți.
Recoltare și folosire
Se folosesc frunzele și lăstarii tineri, din aprilie până în octombrie. Au un gust de lămâie și se potrivesc în supe, sosuri, salate și alături de pește. Cele mai bune sunt frunzele tinere, consumate cu măsură, din cauza acidului oxalic.





































































































