Busuioc

Busuiocul are nevoie de soare direct, cel puțin șase ore pe zi. Pe pervaz, alege cea mai însorită fereastră. Temperatura optimă este între 20 și 30 °C, iar sub 5 °C planta nu mai supraviețuiește.

Fiind o plantă potrivită pentru ghiveci și pentru balcon, o poți muta ușor la adăpost când nopțile se răcesc.

Solul trebuie ținut uniform umed, dar niciodată îmbibat de apă. Toleranța la secetă este scăzută, deci nu lăsa planta să se usuce complet.

Udă la baza plantei, dimineața, fără să uzi frunzele. În iulie și în august, când e cald, planta are nevoie de mai multă apă.

Busuiocul preferă un sol sau un amestec de ghiveci bogat, fertil, cu drenaj bun, dar care reține umiditatea. Se potrivește un sol lutos, bogat în humus, cu pH între 6,0 și 7,5.

Rempotarea se face în mai.

Fertilizează în lunile iunie, iulie și august, cât timp planta crește intens și este recoltată. Solul bogat și fertil susține o producție bună de frunze.

Ciupește regulat vârfurile și mugurii de floare, ca planta să se ramifice. Tăierea se face în iunie, iulie și august.

Florile se îndepărtează pentru a păstra producția de frunze. Altfel planta devine amară și înaltă, cu tulpini subțiri.

Semănatul în interior se face în martie și aprilie. Semănatul direct în grădină se face în mai. Răsadurile se plantează afară în mai sau iunie, abia după ultimul îngheț, când nopțile rămân calde.

Adăpostește plantele de îngheț în mai, în septembrie și în octombrie.

Busuiocul nu este rezistent la îngheț. Cea mai scăzută temperatură suportată este de 5 °C, iar iernile de la noi pot coborî spre −20 °C. Cultivă-l deci ca plantă anuală sau ține-l iarna pe un pervaz cald și luminos.

Busuiocul se înmulțește din semințe sau din butași de tulpină. Semințele de busuioc se pot semăna în martie–aprilie în interior sau în mai în aer liber. Butașii se fac în iunie și iulie.

Petele galbene pe frunze, cu mucegai cenușiu dedesubt, indică mana busuiocului. Alege soiuri rezistente și păstrează frunzele uscate. Fuzarioza (ofilirea) este o altă boală posibilă.

Frunzele înnegrite arată că planta a suferit de frig sau îngheț; ține-o peste 10 °C. O plantă amară și înaltă înseamnă că a început să înflorească, deci ciupește mugurii de floare.

Dăunători posibili: afidele, gândacii japonezi și melcii.

Recoltează frunzele din iunie până în septembrie. Se consumă frunzele și florile. Frunzele proaspete se potrivesc la preparate cu roșii, pesto, salate și supe; adaugă-le spre sfârșitul gătitului.

Florile atrag albinele, iar căprioarele și iepurii în general îl evită. Înflorirea are loc în iulie–septembrie.