Curmal chinezesc

Ziziphus jujuba · Rhamnaceae

Cunoscută și ca: jujube, curmale chinezești

Curmalul chinezesc, numit și jujube, este un pom fructifer mic, foios, care rezistă bine la ger și la secetă. Se cultivă pentru fructele lui dulci, asemănătoare cu curmalele, dar și ca arbore ornamental, cu flori parfumate și frunziș galben toamna. Este considerat ușor de cultivat, dacă are un loc însorit și cald.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Scăzute
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 20–32 °C, min. -25 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 4,5–10 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată curmalul chinezesc

Curmalul chinezesc (Ziziphus jujuba), din familia Rhamnaceae, este cunoscut și ca jujube sau curmale chinezești. Provine din Asia de Est: nordul și sud-estul Chinei, Mongolia Interioară, Manciuria și Coreea, dar este cultivat pe scară largă și în alte regiuni. Crește de obicei în climate calde și destul de uscate, însă se adaptează la condiții variate, de la temperate la tropicale.

Este un arbore mic sau un arbust mare, cu coroana rotunjită sau în formă de vază și cu ramuri în zigzag, adesea lăsate în jos și spinoase. Ajunge la 4,5–10 m înălțime, cu un ritm moderat de creștere.

Frunzele sunt lucioase, verzi, ovate până la lanceolate, de 2–7 cm, cu trei nervuri evidente la bază și margini fin dințate. Toamna devin galbene, apoi cad.

Florile sunt foarte mici (circa 5 mm), parfumate, galben-verzui, cu cinci petale, și apar la subsuoara frunzelor, în iunie și iulie. Fructul este o drupă ovală de 1,5–3 cm, verde și asemănătoare cu un măr când este necoaptă. La maturitate devine maronie până la negru-purpurie și încrețită, ca o curmală, cu un sâmbure tare care conține două semințe.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Curmalul chinezesc se dezvoltă cel mai bine la soare plin. Suportă și semiumbra, dar rodește mai puțin. Alege un loc însorit și cald, deoarece în zonele cu veri scurte legarea fructelor poate da greș.

Udare

Pomii tineri se udă regulat până se înrădăcinează bine. Exemplarele mature sunt tolerante la secetă și au nevoie de puțină apă. Ceva mai multă apă le prinde bine în iunie și iulie, în perioada înfloririi.

Sol și replantare

Specia tolerează soluri sărace și alcaline, inclusiv lutoase, nisipoase sau argiloase, cu pH între 6 și 8,5. Preferă un sol bine drenat, dar menținut ușor umed. Dacă îl ții în ghiveci, replantarea se face în martie.

Fertilizare

Fertilizarea se face în aprilie, la începutul sezonului de creștere.

Tăiere

Tăierile se fac în februarie și martie, înainte de pornirea în vegetație. Ramurile sunt spinoase, deci lucrează cu mănuși groase.

Plantare

Perioadele potrivite pentru plantare sunt aprilie, mai și octombrie. Alege un loc însorit și adăpostit, unde căldura verii este suficientă pentru rodire.

Iernare

Curmalul chinezesc este rezistent la îngheț și poate rămâne afară peste iarnă. Suportă temperaturi de până la aproximativ -25 °C, iar iernile obișnuite din zonă coboară spre -20 °C. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.

Recoltare și utilizare

Fructele se recoltează în septembrie și octombrie. Se consumă proaspete, uscate sau confiate (curmale roșii), dar și gătite. Fructul are o lungă tradiție în medicina chineză.

Florile atrag albinele și fluturii, iar fructele sunt căutate de păsări și de mamifere mici.