Coacăze
Ribes rubrum hortense · Grossulariaceae
Cunoscută și ca: coacăz alb, Ribes sativum
Coacăzele (coacăz roșu, coacăz alb) sunt arbuști fructiferi ușor de crescut, care rezistă iernilor cu îngheț din Europa Centrală fără nicio protecție. Dau recoltă în iunie și iulie, iar tufa se potrivește atât în grădină, cât și în container.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–1,8 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată coacăzele
Coacăzele (Ribes rubrum hortense) sunt arbuști foioși, perene. Tufa este erectă, cu mai multe tulpini, și ajunge la 100–180 cm înălțime și 100–150 cm lățime. Crește în ritm moderat și poate fi condusă ca cordon sau ca tulpină înaltă.
Frunzele sunt verzi, palmat-lobate (de obicei cu trei până la cinci lobi) și au margini dințate. Toamna se îngălbenesc. În aprilie și mai apar florile mici, verzui-gălbui, grupate în ciorchini aplecați. Fructele sunt boabe roșii, translucide și lucioase, așezate în ciorchini pendenți, care se coc vara. Au gust acrișor.
Cultura este considerată ușoară.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Rodesc cel mai bine la soare, dar suportă și semiumbra. Alege un loc în care tufa are spațiu să crească: se recomandă o distanță de aproximativ 120 cm între plante. Temperaturile optime sunt între 10 și 24 °C.
Udare
Coacăzele au nevoie de umiditate constantă, mai ales cât timp se formează fructele. Cele mai mari nevoi de apă sunt în mai, iunie și iulie. Rezistența la secetă este redusă, așa că un strat de mulci, care păstrează umezeala în sol, ajută mult.
Sol și replantare
Preferă un sol fertil, bogat în humus, care reține apa, dar se drenează bine. Merge bine pe sol lutos, cu pH între 6,0 și 7,0. Rădăcinile sunt superficiale și fibroase. Dacă ții coacăzul în container, replantarea se face în octombrie sau noiembrie.
Fertilizare
În martie aplică un îngrășământ echilibrat sau compost, apoi mulcește în fiecare an.
Tăiere
Tăierea se face iarna, în ianuarie, februarie, noiembrie sau decembrie. Scoate lemnul vechi și ramurile aglomerate și scurtează lăstarii laterali. Fructele se formează pe pintenii de pe lemnul mai vechi, de aceea tăierea trebuie făcută cu măsură. Tăierea regulată ajută și la o legare mai bună a fructelor.
Plantare
Se plantează în martie, octombrie sau noiembrie. Puieții cu rădăcină nudă se pun toamna sau la începutul primăverii, puțin mai adânc decât au stat în pepinieră. Lasă aproximativ 120 cm între tufe.
Iarna
Coacăzele sunt complet rezistente la îngheț și suportă până la aproximativ -30 °C. Nu au nevoie de adăpost. Ianuarie și februarie sunt luni de repaus pentru plantă.
Înmulțire
Se înmulțesc prin butași de tulpină sau prin marcotaj. Perioada potrivită este octombrie–noiembrie.
Probleme frecvente
Dăunătorii cei mai des întâlniți sunt afidele, viespea coacăzului, fluturele de sticlă al coacăzului și viespea agrișului. Bolile care pot apărea sunt pătarea frunzelor, făinarea, pătarea coral și mucegaiul cenușiu.
Frunze roase până la nervuri: vinovate sunt larvele de viespe. Culege larvele și controlează tufa încă din primăvară.
Frunze roșii, umflate: este afidul coacăzului. Taie lăstarii afectați și încurajează prădătorii naturali.
Legare slabă a fructelor: cauza poate fi o primăvară rece sau lipsa tăierii. Taie regulat și protejează florile de îngheț.
Recoltare și folosire
Recolta se strânge în iunie și iulie. Boabele crude sunt acrișoare, așa că se folosesc des pentru jeleu, sosuri, deserturi, suc și vin. Florile timpurii hrănesc albinele, iar păsările mănâncă cu plăcere fructele.
































































































