Zmeur negru
Rubus occidentalis · Rosaceae
Cunoscută și ca: zmeură neagră
Zmeurul negru, numit și zmeură neagră sau Rubus occidentalis, este un arbust fructifer care rezistă bine iernilor cu îngheț din Europa Centrală. Crește repede, se îngrijește ușor și dă fructe negre-violete în plină vară. Are nevoie mai ales de soare, de sol reavăn și de o tăiere făcută la timp.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1,8–3 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată zmeurul negru
Este un arbust peren, foios, originar din estul Americii de Nord, de la New Brunswick și Quebec până în Nebraska, Mississippi și Georgia. În natură crește la marginea pădurilor, pe lângă drumuri, în poieni și pe terenuri ruderale, adesea lângă ape curgătoare.
Lăstarii se arcuiesc și formează tufișuri dese, iar vârfurile lor pot prinde rădăcini acolo unde ating solul. Creșterea este rapidă. Frunzele sunt compuse, cu margini dințate și partea inferioară albicioasă, cu cinci foliole pe lăstarii din primul an și trei pe ramurile care înfloresc.
Florile sunt mici, albe, cu cinci petale, grupate pe ramuri laterale scurte ale lăstarilor de doi ani. Planta înflorește în mai și iunie. Fructul este rotund, alcătuit din drupeole, și trece de la alb la roșu și apoi la negru-violet. Se desprinde ușor de miez și este comestibil.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Alege un loc însorit sau cu umbră parțială, dar cu cât mai mult soare. Fără lumină suficientă lăstarii rodesc slab, iar prea multă umbră poate opri fructificarea. Dacă tufa dă puține fructe, mut-o sau rărește plantele din jur ca să primească mai mult soare.
Udare
Necesarul de apă este moderat, iar toleranța la secetă este medie. Ține solul reavăn cât timp se dezvoltă fructele, în special în iunie, iulie și august. Pe locuri uscate și foarte însorite fructele pot să nu se dezvolte bine, iar remediul este udarea în perioada fructificării.
Solul
Preferă un sol umed, bogat în materie organică, de tip lutos sau cu mult humus, cu textură medie sau fină și bine drenat.
Fertilizare
Perioada potrivită pentru fertilizare este martie–aprilie, pe un sol bogat în humus.
Plantare
Se plantează primăvara, în martie sau aprilie, dar și în octombrie. Alege un loc însorit, cu sol bogat și reavăn. Lăstarii arcuiți se susțin mai bine cu ajutorul unor suporturi.
Tăiere
După fructificare, adică în august, taie lăstarii care au rodit. Vara scurtează vârfurile lăstarilor tineri, ca să se ramifice mai mult. Se mai pot face tăieri în februarie și martie.
Lasă câteva tulpini uscate pe loc, pentru că albinele solitare își fac cuiburi în ele.
Iernarea
Zmeurul negru rezistă până la aproximativ -33 °C, iar iernile obișnuite de aici ajung la circa -20 °C. Nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin marcotaj, prin semințe sau prin butași de rădăcină. Marcotajul se face firesc, pentru că vârfurile lăstarilor arcuiți prind rădăcini singure. Perioada indicată pentru înmulțire este iulie–august, iar semănatul se face în octombrie.
Probleme frecvente
Dacă fructele nu se formează, cauza poate fi un loc uscat și foarte însorit sau lipsa ploilor. Udă în timpul fructificării.
Dacă sunt puține fructe, de vină este de obicei umbra prea deasă. Mută tufa sau rărește plantele din jur.
Printre bolile care pot apărea se numără putregaiul rădăcinilor cauzat de ciuperca Armillaria (ghebe), virusul încrețirii frunzelor de zmeur, virusul mozaicului mărului și Didymella, o boală care atacă lăstarii.
Recoltare și folosire
Fructele se recoltează în iulie și august. Se consumă proaspete sau fierte, ori se transformă în gem, jeleu, piure, suc și lichior.
Florile atrag albine și fluturi, iar fructele hrănesc păsări și mamifere.












































































