Trandafir japonez
Rosa rugosa · Rosaceae
Cunoscută și ca: trandafir rugosa, trandafir creț
Trandafirul japonez (Rosa rugosa), cunoscut și ca trandafir rugosa sau trandafir creț, este un arbust viguros, cu flori parfumate și fructe mari, roșii. Rezistă la ger și la soluri sărace, dar se extinde repede prin drajoni, așa că merită să alegeți cu grijă locul.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -36 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–1,8 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Trandafirul japonez este un arbust foios, des și rotunjit, cu multe tulpini groase și spinoase. Ajunge la 120-180 cm în lățime și crește repede. Formează tufe dese, iar în timp se transformă în desișuri.
Frunzele sunt penat compuse, lungi de 8-15 cm, cu 5-9 foliole ondulate, verde-închis și zimțate. Pe partea inferioară sunt cenușii și păroase. Toamna capătă nuanțe de galben și portocaliu.
Florile sunt simple, parfumate, de 6-9 cm în diametru, cu cinci petale ușor încrețite și numeroase stamine galbene. Pot fi roz, albe, roșii sau purpurii. Înflorirea are loc mai ales de la sfârșitul primăverii până în vară, cu reînflorire. La noi, înflorirea ține din mai până în septembrie.
Fructele sunt măceșe mari, de 2-3 cm, asemănătoare unor roșii mici. Se coc spre sfârșitul verii, devenind roșu-portocalii, și rămân pe plantă până iarna. În habitatul natural, planta crește pe plaje și dune de coastă. Provine din Asia de Est: nord-estul Chinei, Japonia, Coreea și sud-estul Siberiei.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Alegeți un loc complet însorit, cu circulație bună a aerului, care ajută planta să rămână sănătoasă. Lăsați suficient spațiu, pentru că tufa ajunge la 120-180 cm în lățime și face drajoni. Din acest motiv se folosește des ca gard viu sau ca arbust solitar în grădini mari.
Planta este valoroasă pentru polenizatori. Măceșele sunt consumate de păsări și de mamifere, iar căprioarele tind să o ocolească.
Udarea
Plantele tinere se udă regulat. Cele bine înrădăcinate suportă bine seceta și au nevoie doar de udare moderată. Evitați udarea frunzișului, mai ales dacă apar pete pe frunze.
Solul
Trandafirul japonez tolerează solurile sărace și nisipoase, ba chiar și stropii de apă sărată. Preferă totuși un sol reavăn, bine drenat, de la ușor acid la neutru, cu pH între 5,5 și 7,5. Crește bine în sol nisipos, lutos sau bogat în humus.
Fertilizarea
Fertilizarea se face în martie și aprilie, la începutul sezonului de vegetație. Fiind o specie adaptată la soluri sărace, nu are nevoie de fertilizare intensă.
Tăierea
Tăierea se face la sfârșitul iernii, în februarie-martie. Se elimină lemnul bătrân și drajonii în exces. Dacă tufa a îmbătrânit sau s-a încâlcit, se poate reface tăind-o drastic aproape de bază.
Plantarea
Se plantează în martie-aprilie sau în octombrie-noiembrie. Țineți cont de dezvoltarea în lățime și de drajoni: dacă nu doriți un desiș, limitați răspândirea prin îndepărtarea drajonilor sau cu o barieră pentru rădăcini.
Iarna
Planta este complet rezistentă la ger și nu are nevoie de protecție. Suportă temperaturi de până la aproximativ -36 °C, mult sub minimele obișnuite ale iernilor de la noi. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie și decembrie.
Înmulțirea
Se poate înmulți prin semințe, marcotaj, divizare sau butași de tulpină. Perioadele indicate pentru înmulțire sunt iunie, iulie și noiembrie. Semănatul se face în octombrie-noiembrie.
Datorită rizomilor și drajonilor, divizarea și marcotajul sunt metode simple de a obține plante noi.
Boli și probleme
Cele mai frecvente boli sunt rugina, pătarea neagră și făinarea.
Pustulele portocalii pe frunze indică rugina. Îmbunătățiți circulația aerului și îndepărtați frunzele infectate.
Petele închise pe frunziș indică pătarea neagră. Strângeți frunzele căzute și evitați udarea frunzelor.
Dacă planta se extinde în desișuri, cauza este drajonarea viguroasă. Îndepărtați drajonii sau montați o barieră.
Planta este considerată invazivă în unele părți ale Europei, Americii de Nord și Americii de Sud, unde înăbușă speciile autohtone. În unele țări, precum Danemarca și Finlanda, vânzarea ei este interzisă.
Recoltare și utilizare
Măceșele se recoltează în septembrie-octombrie. Se folosesc pentru dulceață, sirop și ceai. Petalele se folosesc pentru dulceață de flori, deserturi și pot-pourri. Planta este folosită și în medicina tradițională chineză.








































































