Artemisia absinthium

Pelinul preferă soarele din plin, dar suportă și semiumbra luminoasă. Dacă primește prea puțină lumină, tulpinile se alungesc și plantele se culcă ușor. Se potrivește bine în stâncării, pe pante însorite și în stratele cu plante rezistente la secetă.

Pelinul tolerează bine seceta și are nevoie de puțină apă. Udă-l cu măsură, pentru că în sol umed rădăcinile putrezesc. O vară umedă este mai periculoasă pentru el decât o perioadă uscată.

Crește în sol lutos, pietros sau argilos, cu condiția ca apa să se scurgă liber. Dacă pământul din grădină reține apa, îmbunătățește drenajul înainte de plantare.

De obicei nu are nevoie de îngrășământ. Într-un sol prea bogat, planta se alungește și devine fragilă.

Primăvara, în martie și aprilie, ciupește vârfurile tulpinilor pentru ca tufa să se ramifice mai bine. Înainte ca florile să facă semințe, taie inflorescențele trecute, mai ales dacă vrei să limitezi răspândirea prin autosămânțare.

Pelinul se poate semăna direct în grădină în martie și aprilie sau în interior, în februarie și martie. Răsadurile se mută la locul definitiv în aprilie și mai.

Plantează-l la aproximativ 1,5 m distanță de alte plante. Nu este un vecin bun, deoarece încetinește creșterea plantelor din apropiere. În unele locuri se poate comporta ca o buruiană, pentru că se autosămânță generos.

Este rezistent la ger și iernează în aer liber. În condiții bune rezistă până la aproximativ -35 °C, iar minimele obișnuite de circa -20 °C nu îi pun probleme. În lunile de repaus (noiembrie–februarie) nu necesită nicio îngrijire specială.

Se înmulțește prin semințe, butași de tulpină sau împărțirea tufei. Momentele potrivite sunt aprilie, mai și septembrie.

Alungirea și culcarea plantei apar în semiumbră sau în sol prea bogat. Remediul este un loc cu soare deplin și ciupirea vârfurilor primăvara.

Putregaiul rădăcinilor apare în sol umed și în veri umede; se previne printr-un drenaj bun. Printre dăunători pot apărea afidele și lăcustele.

Pelinul se recoltează în iunie, iulie și august. Este o plantă foarte amară, folosită în cantități mici pentru aromatizarea absintului, a vermutului și a băuturilor amare.

Tradițional a fost folosit ca tonic amar pentru digestie și împotriva viermilor intestinali. În grădină, aroma lui ține departe iepurii și căprioarele, iar afidele, moliile și lăcustele se hrănesc cu el.