Afine

Vaccinium myrtillus · Ericaceae

Cunoscută și ca: afin negru

Afinul (numit și afin negru, Vaccinium myrtillus) este un arbust mic, de pădure și de teren acid, care rezistă bine la ger. Se cultivă pentru boabele albastru-negricioase, dar și ca acoperitor de sol în locuri semiumbrite. Cere mai ales sol acid și umiditate constantă.

Lumină: Semiumbră, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 8–20 °C, min. -40 °C
Dificultate: Dificultate medie
Înălțime: 10–50 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată afinul

Afinul face parte din familia Ericaceae. Este un arbust mic, foios și peren, de 10-50 cm înălțime, mult ramificat, cu tulpini verzi, unghiulare. Se răspândește prin rizomi și poate forma în timp petice întinse.

Frunzele sunt simple, alterne, verde deschis, ovate până la eliptice, lungi de 1-3 cm, cu marginea fin dințată. Toamna se colorează în roșu. Florile apar în aprilie-mai: sunt mici, aplecate, în formă de urcior, albe până la roz sau verzui-roșiatice, câte una în axila frunzei, și atrag polenizatorii.

Fructele sunt boabe rotunde, ușor turtite, de până la 1 cm, albastru-negricioase, cu pruină cenușie. Se coc din iulie până în septembrie, iar pulpa este colorată, nu doar coaja. În natură crește pe soluri acide, în ericarii, mlaștini, păduri rare de conifere și pe morene, până la circa 2.350 m altitudine.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Se simte bine în lumina unei păduri rare sau la semiumbră. Fructifică însă mai bine într-un loc cu mai multă lumină, așa că alege un loc luminos, dar nu prea uscat. Ca acoperitor de sol, acoperă treptat suprafața prin rizomi.

Udare

Ține solul uniform umed. Afinul suportă greu uscarea, iar toleranța la secetă este redusă. Evită însă și băltirea apei. În iunie, iulie și august udă mai des.

Sol și rempotare

Are nevoie de sol acid, bogat în humus și fără calcar, cu pH între 4,0 și 5,5, umed, dar bine drenat. Un sol obișnuit de grădină, mai alcalin, nu este potrivit.

La ghiveci folosește pământ pentru plante acidofile (ericaceae). Rempotarea se face în martie sau aprilie.

Fertilizare

Fertilizează în aprilie, la începutul sezonului de creștere.

Tăiere

Tăierea se face în martie. Fiind o plantă mică, cu tulpini subțiri, nu necesită intervenții mari.

Plantare

Cele mai bune perioade pentru plantare sunt aprilie-mai și septembrie-octombrie. Rădăcinile pot ajunge la aproximativ 1 m adâncime, deci pregătește bine solul acid, bogat în humus. Dificultatea cultivării este moderată, în principal din cauza cerințelor privind solul și umiditatea.

Iernare

Afinul este complet rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Rezistă până la aproximativ -40 °C, mult sub iernile obișnuite de aici, cu minime în jur de -20 °C. În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta se odihnește.

Înmulțire

Afinul se poate înmulți prin semințe, divizare, rizomi sau butași de tulpină. Semănatul se face în martie-aprilie, iar în casă, în februarie-martie. Divizarea și celelalte metode vegetative se fac în martie, aprilie sau septembrie.

Recoltare și folosire

Boabele se culeg din iulie până în septembrie. Se mănâncă proaspete sau se folosesc în plăcinte, dulcețuri, sosuri, sucuri și produse de patiserie. Pătează puternic în albastru.

Fructele și frunzele sunt folosite în mod tradițional în remedii pe bază de plante, dar beneficiile pentru sănătate nu sunt dovedite.