Artemisia dracunculus
Asteraceae
Cunoscută și ca: tarhon, tarcon, tarcăn
Artemisia dracunculus, numită și tarhon sau tarcon, este o plantă perenă aromată din familia Asteraceae, care rezistă iarna în aer liber. Are nevoie de soare deplin, sol bine drenat și foarte puțină apă. În bucătărie contează tarhonul francez, pentru că formele sălbatice au gust slab.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -34 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Artemisia dracunculus este o plantă erbacee perenă, cu port tufos, asemănător unui arbust mic, cu tulpini erecte și ramuri subțiri. Se extinde prin rizomi, iar rădăcinile se răspândesc lateral. Ritmul de creștere este moderat, iar iarna partea aeriană se usucă.
Frunzele sunt înguste, de la liniare la lanceolate, întregi, lucioase, de culoare verde până la verde-cenușiu, lungi de 2–8 cm. Planta este parfumată. Florile sunt mici, verzui-gălbui până la albe, grupate în panicule ramificate, și apar în iulie–august. Tarhonul francez înflorește rar, iar fructele (achene) sunt adesea sterile la formele culinare.
Specia este răspândită în Eurasia și America de Nord, din Europa de Est prin Asia Centrală până în China și vestul Americii de Nord. Crește în locuri uscate și deschise: margini de drum, pajiști, tufărișuri aride și terenuri degradate. În general se cultivă ușor.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Tarhonul are nevoie de soare deplin. Alegeți un loc luminos, aerisit și uscat, asemănător habitatului său natural. Se potrivește bine și într-o stâncărie.
Udare și umiditate
Necesarul de apă este scăzut, iar toleranța la secetă este ridicată. Udați ușor. Verile ploioase și umede, ca și iernile reci și ude, duc la declinul plantei. Preferă aerul uscat.
Sol și rempotare
Preferă un sol uscat, foarte bine drenat, neutru, cu textură nisipoasă, lutoasă sau pietroasă. Valoarea pH-ului este de aproximativ 6–7,5.
Rempotați sau divizați tufa la 2–4 ani, de obicei în martie–aprilie.
Fertilizare
Fertilizați în aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Tăiați planta la nivelul solului la începutul primăverii, în martie. În august puteți scurta tufa, pentru a stimula creșterea de lăstari noi.
Plantare
Plantați în locuri însorite, în sol bine drenat, la aproximativ 45 cm distanță între plante. Plantarea în câmp deschis se face în mai. Semănatul se poate face în martie în interior, iar în aprilie–mai direct în câmp. Tufele se divizează la 2–4 ani.
Iernare
Tarhonul rezistă la ger, până la aproximativ -34 °C, deci iernile obișnuite de la noi nu îl afectează. Perioada de repaus este noiembrie–februarie. În zonele reci și umede, tăiați tulpinile uscate și acoperiți cu mulci. Evitați locurile în care apa stagnează iarna.
Înmulțire
Tarhonul se poate înmulți prin diviziune, rizomi, butași de tulpină și semințe. Diviziunea și butășirea se fac în martie–aprilie sau în septembrie. Pentru aroma clasică, cultivați soiul culinar francez prin diviziune, nu din semințe.
Probleme frecvente
Dacă planta intră în declin vara, cauza este de obicei vremea umedă și ploioasă. Îmbunătățiți drenajul și circulația aerului.
Dacă aroma este slabă, este posibil să fie vorba de o formă sălbatică sau rusească în loc de tarhon francez. Folosiți soiul culinar înmulțit prin diviziune.
Creșterea subțire și lemnoasă apare când tufele nu sunt divizate. Divizați-le la 2–4 ani.
Recoltare și utilizare
Se recoltează frunzele și lăstarii tineri, din mai până în septembrie. Tarhonul francez este o plantă clasică pentru pui, pește, ouă și sosul Béarnaise, precum și pentru aromatizarea oțetului. Formele sălbatice sunt fade. Specia sălbatică a fost folosită în mod tradițional mai ales în scopuri medicinale. Căprioarele și iepurii o evită în general.
Siguranță
Ușor toxic pentru animalele de companie- Pisici
- Slab toxică
- Câini
- Slab toxică
- Cai
- Slab toxică
Planta este ușor toxică pentru pisici, câini, cai și oameni. Sunt toxice frunzele, tulpinile, florile și rădăcinile. Substanțele implicate sunt uleiurile esențiale, estragolul, metileugenolul și tujona. La animale pot apărea vărsături ușoare, diaree și hipersalivație. Aceasta este doar o informare, nu un sfat veterinar sau medical. Dacă aveți îndoieli, întrebați un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox















































































