Actinidia arguta
Actinidiaceae
Cunoscută și ca: kiwi arguta, kiwi rezistent la îngheț, kiwi mini
Actinidia arguta, numită și kiwi arguta, kiwi mini sau kiwi rezistent la ger, este o plantă cățărătoare lemnoasă ale cărei fructe, cât un bob de strugure, se mănâncă întregi, cu tot cu coajă. Rezistă la geruri mari și crește repede, dar are nevoie de un suport solid și de plante de ambele sexe ca să rodească.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–28 °C, min. -45 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 6–30 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată actinidia arguta
Este o liană lemnoasă, caducifolie, care se înfășoară viguros în jurul suportului. În mod obișnuit ajunge la 6-30 m înălțime și 4-10 m lățime, deci are nevoie de mult spațiu. Crește repede, iar această vigoare o poate face greu de controlat.
Frunzele sunt verde închis, eliptice până la ovate, de până la aproximativ 12 cm, cu margini zimțate și pețioluri roșii. Florile sunt parfumate, alb-verzui, în formă de cupă, grupate în ciorchini de 1-7, și apar la sfârșitul primăverii, în mai și iunie. Florile masculine și cele feminine se găsesc pe plante diferite.
Fructele sunt boabe netede, cât un bob de strugure, verzi, brunii sau mov. Se mănâncă întregi și sunt mai dulci decât kiwi obișnuit. În natură crește în zone muntoase împădurite, de obicei la 150-1.500 m altitudine, în Japonia, Coreea, nordul și centrul Chinei, Taiwan și în Extremul Orient rus. Este originară din regiuni mai reci decât alte specii înrudite.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Preferă soarele din plin sau semiumbra. Soarele îmbunătățește rodirea, deci alege locul cel mai luminos pe care îl ai. Planta are nevoie de o pergolă sau un spalier foarte solid, pentru că este viguroasă și ajunge mare.
Udarea
Ține solul uniform umed, fără apă stagnantă, pentru că excesul de apă favorizează putrezirea rădăcinilor. În iunie, iulie și august planta are nevoie de udări mai dese.
Solul potrivit
Se dezvoltă cel mai bine într-un sol fertil, umed, dar bine drenat. Se adaptează la soluri lutoase, bogate în humus, nisipoase sau argiloase, cu pH între 5,5 și 7,5. Un sol mai sărac limitează vigoarea excesivă.
Fertilizarea
Fertilizează în martie și aprilie, la reluarea vegetației.
Tăierea
Iarna, în ianuarie sau februarie, scurtează fiecare lăstar la 8-10 muguri. Vara, în iulie, taie lăstarii prea lungi. Tăierea regulată ține sub control o plantă care crește foarte repede.
Plantarea
Plantează în aprilie, mai sau octombrie. Pentru rod ai nevoie de cel puțin o plantă masculină la câteva plante feminine. Lasă între plante aproximativ 4 m și sprijină-le pe un spalier sau o pergolă solidă.
În aprilie și mai protejează planta de îngheț.
Iarna
Planta este complet rezistentă la ger și poate supraviețui până la -45 °C, mult sub minimele obișnuite de iarnă, de -20 °C. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțirea
Poți înmulți planta din semințe sau din butași de tulpină. Semănatul se face în martie, iar în interior, din februarie până în martie. Pentru înmulțire sunt indicate lunile iunie, iulie și noiembrie.
Probleme frecvente
Dacă planta nu face fructe, cauza obișnuită este că ai plantat un singur sex. Soluția este să ai împreună plante masculine și feminine.
Pisicile pot scurma și strica plantele, fiind atrase de un miros asemănător cu cel al ierbii-mâței. Protejează plantele tinere cu apărători. Dintre boli, apare putrezirea rădăcinilor, mai ales în sol prea ud.
Recoltarea și folosirea
Recoltează fructele în septembrie și octombrie. Se mănâncă întregi, fără decojire, și sunt mai dulci decât kiwi obișnuit. Florile atrag albinele și alți polenizatori.
























































































