Limba mielului
Borago officinalis · Boraginaceae
Cunoscută și ca: borago, boragine
Limba mielului, cunoscută și ca boragine sau borago, este o plantă anuală ușor de crescut, cu flori albastre în formă de stea, foarte iubite de albine. Preferă soarele și un sol bine drenat, iar într-un climat cu ierni geroase se menține în grădină de la un an la altul prin semințele căzute singure.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 12–25 °C, min. -5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–60 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată limba mielului
Borago officinalis face parte din familia Boraginaceae și provine din regiunea mediteraneană, dar s-a răspândit în multe alte zone. Este o plantă ierboasă, anuală, înaltă de obicei între 30 și 60 cm, cu tulpini ramificate, răsfirate și acoperite de peri aspri.
Frunzele sunt ovale, încrețite, gri-verzi, dispuse alternativ, de până la 15 cm, și miros a castravete. Florile atârnă în cime curbate, sunt în formă de stea, cu petale înguste și ascuțite, în nuanțe de albastru, roz sau alb. Înfloresc din iunie până în septembrie, adesea chiar mai târziu, în toamnă. Fructele sunt nucule mici și închise la culoare, din semințele cărora se obține un ulei bogat în GLA.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Crește cel mai bine la soare plin, dar suportă și o umbră ușoară. Într-un loc prea umbrit sau pe sol prea bogat, planta se alungește și face puține flori. Este o plantă meliferă, apreciată de albine și de alți polenizatori, iar căprioarele o ocolesc.
Udare
Necesarul de apă este redus. Udați în perioadele secetoase; după ce s-a înrădăcinat, planta rezistă destul de bine la secetă. Cea mai mare atenție la udare se cere în iulie și august. Udați la bază, nu pe frunze, ca să limitați riscul de făinare.
Solul
Se mulțumește cu aproape orice sol: universal, nisipos, lutos sau argilos, chiar sărac, atâta timp cât drenajul este bun. pH-ul potrivit este de aproximativ 6–8.
Fertilizare
De obicei nu este nevoie de îngrășământ. Un sol prea bogat duce la creștere alungită și la puține flori, așa că este mai bine să nu fertilizați.
Semănat și plantare
Semănați direct la locul definitiv, în aprilie, mai sau iunie. Răsadurile nu suportă bine repicarea, de aceea nu merită să le mutați.
Tăiere
În iulie, tăiați planta la jumătate. Astfel se formează lăstari noi, care înfloresc în toamnă.
Iarna
Limba mielului este anuală și este distrusă de îngheț. Nu trebuie protejată peste iarnă: în noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie planta se află în repaus, iar în anul următor apare din semințele căzute pe sol. Se răspândește ușor prin autosemănare și poate deveni invazivă, deci îndepărtați florile trecute dacă nu doriți să se extindă.
Înmulțire
Se înmulțește exclusiv din semințe, semănate direct în sol.
Probleme frecvente
Boala principală este făinarea, care apare ca o pulbere albă pe frunze. Măriți circulația aerului, udați la bază și îndepărtați frunzele afectate.
Dacă planta crește alungită și face puține flori, cauza este de obicei umbra sau solul prea bogat. Semănați într-un loc cu soare plin și evitați îngrășămintele.
Recoltare și utilizare
Florile, frunzele tinere și semințele sunt comestibile; recoltarea se face din iunie până în august. Frunzele au gust de castravete, iar florile sunt dulci. Se folosesc în salate, în băuturi și ca decor pentru preparate. Folosiți-le cu măsură, din cauza alcaloizilor.
Tradițional, planta este folosită pentru probleme digestive, respiratorii și cardiovasculare, iar uleiul din semințe se vinde ca supliment cu GLA.





































































































