Chamaecyparis pisifera
Cupressaceae
Cunoscută și ca: cipres sawara, cipres pisifera
Chamaecyparis pisifera, cunoscut și ca cipres sawara sau cipres pisifera, este un conifer veșnic verde originar din Japonia. Se plantează în grădină ca arbore ornamental, ca gard viu sau, la soiurile compacte, în ghiveci. Este o specie ușor de crescut, care rezistă bine la iernile geroase din Europa Centrală.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 6–35 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată chamaecyparis pisifera
Este un conifer piramidal, a cărui coroană devine mai rară și mai aerisită odată cu vârsta. În natură crește în centrul și sudul Japoniei, în Honshu și Kyushu. Înălțimea variază mult: la exemplarele mari ajunge de obicei între aproximativ 6 și 35 m, iar creșterea este moderată. Există și numeroase soiuri compacte, mult mai mici.
Frunzele sunt minuscule, solzoase, dispuse în ramuri turtite. Sunt verzi, cu o dungă argintie pe partea inferioară, iar soiurile pot fi și galbene, albăstrui sau argintii. Frunzișul tânăr are aspect de ac. Planta nu are flori propriu-zise, ci mici conuri de polen roșiatice la vârful lăstarilor, în martie și aprilie. Conurile mici și rotunde, de 4-8 mm, sunt verzi la început și se brunifică la maturitate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Cipresul sawara crește cel mai bine la soare sau la umbră ușoară. Alege un loc luminos, pentru că pe măsură ce arborele crește, ramurile de jos se răresc din cauza umbrei. Specia se poate planta singură, în gard viu sau, la soiurile mici, în stâncării.
Udarea
Cât timp planta se înrădăcinează, menține solul uniform umed. După ce s-a instalat, rezistă bine la secetă. Udă mai des în iunie, iulie și august, când e cald. Evită atât solul îmbibat cu apă, cât și uscarea completă, pentru că ambele duc la brunificarea frunzișului.
Sol și rempotare
Preferă un sol umed, dar bine drenat, de la ușor acid până la neutru. Se potrivesc solurile lutoase, bogate în humus. Drenajul bun contează mult, deoarece putregaiul rădăcinilor este una dintre bolile speciei.
Dacă ții un soi compact în ghiveci, rempotează-l în martie sau aprilie.
Fertilizarea
Perioada potrivită pentru fertilizare este aprilie-mai, la începutul sezonului de creștere.
Tăierea
Taie ușor, doar pentru a da formă, în mai sau iunie. Nu tăia în lemnul vechi și golaș, fiindcă acolo planta de obicei nu mai face lăstari noi. La gardurile vii, limitează-te la tunderi ușoare în aceeași perioadă.
Plantarea și semănatul
Plantarea se face în martie-aprilie sau în septembrie-octombrie. Plantează puieții într-un loc luminos, cu sol bine drenat, și ține-i uniform umezi în primul sezon.
Specia se poate înmulți și din semințe, semănate în martie-aprilie.
Iarna
Planta rezistă în aer liber până la aproximativ -30 °C, deci iernile obișnuite, cu minime în jur de -20 °C, nu o afectează. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus, în care nu sunt necesare intervenții.
Înmulțirea
Se înmulțește prin butași de tulpină, în octombrie-noiembrie, sau din semințe, primăvara. Soiurile se înmulțesc de obicei doar prin butași.
Probleme frecvente
Frunzișul care se brunifică indică de obicei sol îmbibat cu apă sau prea uscat. Îmbunătățește drenajul și udă constant.
Ramurile de jos se usucă de obicei din cauza umbrei care apare odată cu vârsta. Lasă lumina să pătrundă și acceptă pierderea naturală.
Dăunători posibili sunt omizile-sac și acarienii. Dintre boli apar putregaiul rădăcinilor și arsura de ienupăr.





















































































