Clematis viticella
Ranunculaceae
Cunoscută și ca: clematită viticella
Clematis viticella, numită și clematită viticella, este o plantă agățătoare perenă, viguroasă, care înflorește abundent în violet și purpuriu de vară până toamna. Este rezistentă la ger și se descurcă bine în grădinile cu ierni reci. Tăierea este simplă, pentru că înflorește pe lăstari noi.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–4,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată clematis viticella
Este o liană cu tulpini subțiri, care se prinde de suport prin pețiolii frunzelor, răsuciți în jurul lui. Poate urca 3-4,5 m și se lățește pe 90-150 cm. Crește repede și se poate târî și pe sol sau printre arbuști. Frunzele sunt alterne, penat-divizate, formate din foliole verzi, și cad toamna.
Florile sunt aplecate, în formă de clopot sau mai deschise, de circa 7 cm în diametru. Au patru până la opt sepale colorate, violet sau purpuriu, și un centru de stamine galbene. Nu sunt parfumate. Apar pe creșterea nouă, din iulie până în octombrie. După înflorire se formează achene mici, cu un smoc pufos și mătăsos, strânse în capitule pufoase.
Specia provine din sudul Europei și vestul Asiei, din Italia și Balcani, prin Turcia și Caucaz, până în Iran. Albinele și fluturii o vizitează, iar căprioarele și iepurii o ocolesc de obicei. Este considerată o plantă ușor de crescut.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Partea de sus a plantei are nevoie de soare plin, dar tolerează și umbra parțială. Rădăcinile preferă răcoarea și umbra, așa că baza se acoperă cu plante joase sau cu mulci. Dacă primește prea multă umbră, înflorește slab.
Alege un loc cu un spalier, un gard, un obelisc sau un arbust pe care să se poată cățăra. Se poate crește și în ghiveci mare, inclusiv pe balcon.
Udare
Solul trebuie să rămână uniform umed, mai ales în primii ani după plantare și în perioadele secetoase. Cea mai multă apă îi trebuie în iunie, iulie și august. Evită băltirea apei, pentru că planta nu suportă solul îmbibat.
Sol și rempotare
Preferă un sol umed, dar bine drenat, bogat în materie organică, cu pH neutru spre alcalin, între 6,5 și 8. Humusul și pământul lutos îi priesc.
Exemplarele din ghivece se rempotează în martie sau aprilie.
Fertilizare
Primăvara se aplică un îngrășământ echilibrat sau bogat în potasiu. Perioadele potrivite sunt martie, mai și iunie. Pe lângă îngrășământ, se mulcește baza cu compost, ceea ce ajută și la menținerea răcorii la rădăcini.
Tăiere
Clematis viticella face parte din grupa 3 de tăiere și înflorește pe lemn nou. Se taie sever, la aproximativ 30 cm de sol, la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, în februarie-martie.
Dacă nu o tai, înflorirea slăbește. Tăierea radicală la momentul potrivit este una dintre cele mai bune soluții pentru o înflorire mai bogată.
Plantare
Se plantează în aprilie, mai sau în septembrie. Planta se pune ceva mai adânc decât a crescut în ghiveci, astfel încât baza tulpinii să fie acoperită cu pământ. Pregătește din start un spalier sau alt suport pe care să se poată cățăra.
Iernare
Este complet rezistentă la ger și poate suporta până la aproximativ -30 °C. În zonele reci, mulcește baza plantei. Exemplarele din ghivece au nevoie de protecție în timpul înghețurilor puternice. Perioada de repaus este noiembrie-ianuarie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin butași de tulpină, prin marcotaj sau din semințe. Butașii și marcotajul se fac de obicei în iunie-iulie.
Semănatul se face în interior în februarie-martie sau direct afară în martie-aprilie.
Probleme frecvente
Printre dăunători se numără afidele, melcii, limacșii și șoarecii de câmp. Printre boli, cea mai întâlnită este făinarea.
Peliculă albă pe frunze: este făinare, care apare în condiții uscate și aglomerate. Îmbunătățește circulația aerului, udă la rădăcină și mulcește.
Lăstari tineri roși: sunt atacați de melci și limacși. Folosește bariere sau capcane și protejează creșterea nouă.
Puține flori: cauza este de obicei prea multă umbră sau o tăiere greșită. Oferă soare părții de sus și taie sever la sfârșitul iernii.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Clematis viticella este toxică pentru pisici, câini, cai și oameni. Toate părțile plantei sunt toxice: florile, fructele, frunzele, seva, semințele și tulpinile. Substanța toxică este protoanemonina. Simptomele includ arsuri la nivelul gurii și ulcerații, salivație abundentă, vărsături și diaree. Seva poate înroși și irita pielea. Aceste informații au doar scop informativ și nu înlocuiesc sfatul medical sau veterinar. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox






























































































