Clematis alpina
Ranunculaceae
Cunoscută și ca: curpen de munte, clematită alpină
Clematis alpina, cunoscută și drept curpen de munte sau clematită alpină, este o cățărătoare ușor de crescut, cu flori aplecate, în formă de clopot, care se deschid primăvara. Rezistă la ger puternic și nu cere tăieri complicate, deci se potrivește bine în grădinile cu ierni reci.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–22 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–4 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată clematis alpina
Clematis alpina face parte din familia Ranunculaceae. Este o liană perenă, subțire, cu frunze căzătoare, care se agață de suport cu ajutorul pețiolilor frunzelor, care se răsucesc în jurul acestuia. În natură crește în munții Europei și în nordul Asiei, până în Siberia, Mongolia, Coreea și Japonia, de obicei prin păduri de munte, pe pante stâncoase și la marginea pădurilor.
Frunzele sunt compuse, împărțite în foliole dințate, de un verde mediu. Florile sunt aplecate, în formă de clopot, pe tulpini lungi, și măsoară aproximativ 2,5-7 cm în diametru. Apar în nuanțe de albastru, violet, roz sau alb, între aprilie și iunie, și nu au parfum. După înflorire se formează achene mătăsoase, cu smocuri pufoase.
Planta ajunge de regulă la 2-4 m înălțime și 1-2 m lățime, cu un ritm de creștere moderat. Florile sunt vizitate de polenizatori.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Clematis alpina se simte bine de la soare până la semiumbră. Înflorește cel mai abundent când partea de sus a plantei primește soare, iar rădăcinile rămân la umbră.
Rădăcinile sunt fibroase și preferă un loc răcoros și umbrit. Un arbust jos, un strat de mulci sau alte plante la baza ei pot oferi această umbră.
Udarea
Pământul trebuie ținut uniform umed, mai ales în primii ani după plantare. Toleranța la secetă este scăzută, așa că nu lăsați solul să se usuce complet.
În lunile iunie, iulie și august planta are nevoie de mai multă apă. Umiditatea aerului poate fi moderată.
Solul
Alegeți un sol fertil, bogat în humus, umed, dar bine drenat. Clematis alpina crește pe sol lutos și acceptă și un sol alcalin. Intervalul de pH potrivit este între 6 și 7,5.
Fertilizarea
Hrăniți planta primăvara, în martie și aprilie, cu un îngrășământ echilibrat. Completați cu un strat de mulci, care ajută și la păstrarea umidității și a răcorii la rădăcini.
Tăierea
Clematis alpina face parte din grupa 1 de tăiere. Nu necesită tăieri regulate: dacă tufa devine prea deasă, rărți-o după înflorire, în mai sau iunie.
Fiind o plantă care înflorește primăvara, nu tăiați în exces, ca să păstrați florile.
Plantarea
Perioadele potrivite pentru plantare sunt aprilie, mai, septembrie și octombrie. Plantați clematita puțin mai adânc decât a crescut în ghiveci și păstrați baza ei umbrită.
Aveți grijă să îi oferiți de la început un spalier sau alt suport, de care să se poată prinde.
Iernarea
Planta este complet rezistentă la ger și nu necesită protecție în timpul iernii. Rezistă până la aproximativ -35 °C. În lunile noiembrie-februarie intră în repaus.
Înmulțirea
Clematis alpina se poate înmulți prin butași de tulpină, prin marcotaj sau din semințe. Perioada indicată pentru înmulțire este iunie-iulie.






























































































