Mahaleb
Prunus mahaleb · Rosaceae
Cunoscută și ca: vișin turcesc, vișin de Mahaleb
Mahalebul, numit și vișin turcesc sau vișin de Mahaleb, este un arbore sau arbust mare, foarte rezistent la ger și la secetă. Primăvara se acoperă de flori albe puternic parfumate, iar sâmburii lui dau mahlebul, condimentul folosit în copturile dulci. Se descurcă bine pe terenuri uscate și însorite și necesită puțină îngrijire.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 12–26 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–10 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată mahalebul
Prunus mahaleb face parte din familia Rosaceae și este un arbore sau arbust mare, cu frunze căzătoare și coroană rotunjită. De obicei are între 2 și 10 m înălțime. Frunzele sunt alterne, ovale până la cordiforme, fin dințate, verzi și lipsite de peri, de 1,5-5 cm lungime, grupate spre vârful lăstarilor.
În aprilie-mai apar florile mici, de un alb pur, de 8-20 mm, adunate în raceme de 3-10 și foarte parfumate. Fructele sunt drupe mici de 8-10 mm, care trec de la verde la roșu și apoi la negru. Sunt foarte amare. Rădăcinile sunt adânci și răsfirate, iar planta este folosită ca portaltoi pentru cireși.
În natură crește prin tufărișuri și păduri rare, pe versanți uscați, în Europa centrală, până la aproximativ 1700 m altitudine. Este originar din Europa centrală și de sud, nord-vestul Africii, sud-vestul Asiei și părți din Asia centrală.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Mahalebul se dezvoltă cel mai bine la soare plin și suportă o umbră ușoară. Alege un loc însorit și uscat, de exemplu o pantă sau o margine de grădină cu sol drenat. Florile atrag albinele, iar păsările, printre care mierlele și silviile cu cap negru, mănâncă fructele și răspândesc semințele.
Udarea
Cerințele de apă sunt reduse. Planta se potrivește locurilor uscate, iar udarea are rost mai ales la exemplarele tinere. Evită atât seceta prelungită, cât și solul îmbibat cu apă.
Solul
Preferă un sol uscat până la moderat umed, bine drenat, bogat în calcar sau neutru. Se potrivesc solurile alcaline, pietroase sau lutoase, cu pH între 6,5 și 8,5. Drenajul liber contează mai mult decât fertilitatea solului.
Plantarea
Mahalebul se plantează toamna (octombrie-noiembrie) sau primăvara (martie-aprilie), într-un loc însorit și bine drenat. După plantare, urmărește udarea arborelui tânăr, fiindcă doar exemplarele tinere au nevoie de apă suplimentară.
Tăierea
Tăierea se face în mai-iunie. Coroana este în mod natural rotunjită, așa că planta nu necesită de obicei mai mult decât corectarea formei.
Iarna
Mahalebul este complet rezistent la ger în climat temperat și suportă aproximativ -25 °C, deci iernile reci din Europa Centrală nu îl afectează. Nu are nevoie de adăpost. Perioada de repaus durează în general din noiembrie până în februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul se face în octombrie-noiembrie. Altoirea se folosește atunci când mahalebul servește drept portaltoi pentru cireși.
Recoltare și utilizări
Fructele se recoltează în iulie-august. Singura parte comestibilă sunt semințele: miezul sâmburilor este măcinat și devine mahleb, condiment cu note de migdale amare și de cireașă, folosit în pâinile dulci. Fructele în sine sunt foarte amare.
Scoarța, lemnul și semințele conțin cumarină și sunt folosite în mod tradițional pentru efecte antiinflamatoare și sedative.









































































