Nuc negru
Juglans nigra · Juglandaceae
Cunoscută și ca: nucul negru
Nucul negru (Juglans nigra) este un arbore mare, cu creștere rapidă, rezistent la ger și apreciat pentru coroana largă și pentru nucile comestibile. Are însă o rădăcină pivotantă foarte adâncă și eliberează juglonă, o substanță care dăunează multor plante din apropiere, așa că locul de plantare se alege cu grijă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–28 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 15–40 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată nucul negru
Nucul negru este un arbore foios din familia Juglandaceae, originar din estul și centrul Americii de Nord, din sudul Ontario până în Georgia și nordul Floridei, și spre vest până în Texas. În natură crește de obicei în lunci bogate, de-a lungul apelor, în vâlcele umede și pe versanți joși.
Înălțimea ajunge de regulă la 15–40 m. În pădure, în concurență cu alți arbori, trunchiul este înalt și drept. În teren deschis, trunchiul rămâne mai scurt, iar coroana devine largă, rotunjită și aerisită.
Frunzele sunt mari, penat compuse, lungi de 30–60 cm, cu 15–23 de foliole dințate. Apar târziu primăvara și cad devreme, toamna, după ce se îngălbenesc. Florile masculine și cele feminine sunt separate, dar se află pe același arbore: amenți masculi pendenți, galben-verzui, și mănunchiuri scurte de flori femele în vârful lăstarilor. Se deschid în aprilie și mai, iar polenizarea se face prin vânt. Fructul este o nucă rotundă, într-o coajă cărnoasă galben-verzuie care pătează puternic, coaptă toamna. Sub învelișul tare și închis la culoare se află miezul comestibil.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Nucul negru cere soare plin și suportă semiumbra, dar nu se dezvoltă bine la umbră deasă. Fiind un arbore înalt, cu coroană lată și rădăcini adânci, are nevoie de mult spațiu, departe de grădina de legume și de plantele sensibile.
Suportă ger până la aproximativ -33 °C, deci iernile reci din Europa Centrală nu îi pun probleme în aer liber.
Udarea
Preferă un sol reavăn și fertil. Exemplarele mature sunt destul de rezistente la secetă, dar puieții tineri se udă mai des. În lunile iunie, iulie și august arborele are nevoie de mai multă apă.
Solul
Crește cel mai bine într-un sol adânc, bogat, reavăn, dar bine drenat. Se adaptează la lut, argilă, nisip sau sol bogat în humus, cu pH între 5,5 și 7,5. Pe terenuri sărace creșterea este slabă.
Din cauza rădăcinii pivotante foarte adânci, nu se potrivește cultivării în ghiveci.
Fertilizarea
Fertilizarea se face în martie–aprilie, mai ales pe terenuri mai sărace, unde arborele crește greu.
Tăierea
Tăierea se face în perioada de repaus: noiembrie, decembrie sau ianuarie.
Plantarea
Rădăcina pivotantă adâncă face transplantarea dificilă, de aceea arborele se plantează tânăr, direct în locul definitiv. Perioadele potrivite sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie.
Plantează-l departe de roșii, azalee, meri și alte plante sensibile la juglonă. Aceasta se eliberează din rădăcini și din frunzele căzute.
Iarna
Nucul negru este complet rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Perioada lui de repaus este în noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul se face în octombrie–noiembrie.
Probleme frecvente
Cea mai cunoscută problemă este efectul asupra vecinilor: plantele din apropiere se ofilesc sau mor din cauza juglonei din rădăcini și din frunzele căzute. Sub arbore se cultivă plante tolerante, iar culturile sensibile se țin la distanță mare.
Dintre dăunători pot apărea omida nucului, fluturele alb american (fall webworm), musca cojii de nuc, gărgărița nucului, viermele merelor (Cydia pomonella) și afidele. Larvele muștei cojii de nuc infestează învelișul fructelor; coajele infestate se strâng repede.
Printre boli se numără boala celor o mie de cancere (thousand cankers), cancerul european și antracnoza.
Recoltare și utilizare
Nucile se recoltează în septembrie–octombrie. Miezul are un gust intens, aparte, dar prelucrarea este anevoioasă: coaja tare și învelișul care pătează fac munca grea.
Din înveliș se obține un colorant brun. Nucul negru a fost folosit în mod tradițional în scopuri medicinale de populațiile native din America.
Siguranță
Toxice pentru animalele de companie- Pisici
- Netoxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Principiul toxic este juglona, prezentă în nucile și cojile mucegăite, în așchiile de lemn, în rădăcini și în frunze. Pentru pisici planta este netoxică. Pentru câini și cai este toxică, iar pentru oameni ușor toxică. Câinii care mănâncă nuci sau coji mucegăite pot avea tremur și convulsii. Caii expuși la așchii de lemn pot face laminită și colici. Acestea sunt doar informații, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, adresează-te unui medic veterinar sau unui medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox









































































