Cireșe
Prunus avium · Rosaceae
Cunoscută și ca: cireș dulce, pom de cireș, Cireş, Prunus avium L.
Cireșul (Prunus avium), numit și cireș dulce, este un pom foios, rezistent la ger, apreciat pentru florile albe din primăvară și pentru fructele coapte la mijlocul verii. Are nevoie de soare deplin și de un sol adânc, fertil și bine drenat. Principalul risc în clima noastră sunt înghețurile târzii, care pot afecta mugurii și florile.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 5–25 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Cireșul este un pom perenic, foios. Când este tânăr, are formă conică și trunchi drept, iar odată cu vârsta coroana devine rotunjită și neregulată. Frunzele sunt alterne, simple, ovale și ascuțite, lungi de 7–14 cm, cu margini dințate și două până la cinci glande roșiatice pe pețiol. Toamna capătă nuanțe de galben, portocaliu, roșu sau roz.
Florile sunt albe, cu cinci petale, de 2,5–3,5 cm în diametru, grupate câte două până la șase, și apar odată cu frunzele noi, primăvara. Sunt ușor parfumate și polenizate de albine. Fructul este o drupă cărnoasă de 1–2,5 cm, galbenă, roșie sau violet închis la maturitate, cu un singur sâmbure tare.
Specia este originară din Europa, Anatolia, nordul Africii (Maghreb) și vestul Asiei, din Insulele Britanice până în Maroc, Caucaz și nordul Iranului. S-a naturalizat în America de Nord, Noua Zeelandă și Australia, iar uneori a scăpat din grădini și s-a răspândit în natură.
Cultivare și îngrijire
Loc și lumină
Cireșul are nevoie de soare deplin pentru a rodi bine. Alege un loc adăpostit: florile apar în aprilie–mai, când înghețurile târzii pot distruge mugurii și florile, iar un adăpost reduce acest risc.
Udare
Cireșul are cerințe moderate de apă. Preferă un sol care reține umezeala, dar este bine drenat, și nu suportă apa stagnantă la rădăcini. Pomii tineri se udă în perioadele secetoase. Fii atent mai ales în mai, iunie și iulie, când pomul are nevoie de mai multă apă.
Solul potrivit
Cireșul crește bine într-un sol adânc și fertil, lutos și bogat în humus, cu reacție neutră spre ușor alcalină (pH aproximativ 6,0–7,5) și cu drenaj bun. Un sol care rămâne umed mult timp favorizează putrezirea rădăcinilor.
Fertilizare
Perioada potrivită pentru fertilizare este martie–aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Tăierea se face în iulie–august, pe vreme uscată. Această perioadă este importantă și pentru prevenirea cancerului bacterian: dacă observi crengi care se usucă și au scurgeri de gumă, îndepărtează lemnul infectat.
Plantare
Cireșul se plantează în martie, octombrie sau noiembrie. Alege de la început un loc însorit și adăpostit, cu sol bine drenat, pentru că pomul rămâne mulți ani în același loc. Semănatul se face în octombrie.
Iernarea
Cireșul este complet rezistent la ger și nu necesită protecție iarna. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus. Protecția este necesară mai degrabă în aprilie–mai, când înghețurile târzii pot afecta mugurii și florile; acoperirea cu material netesut (fleece) ajută.
Înmulțire
Cireșul se înmulțește prin altoire sau din semințe. Lucrările de înmulțire se fac în ianuarie, februarie și august, iar semănatul în octombrie.
Probleme frecvente
Dăunătorii cei mai des întâlniți sunt afidele, musca fructelor, viespile fierăstrău și păduchii țestoși. Printre boli se numără cancerul bacterian, monilioza (putregaiul brun), nodurile negre, pătarea frunzelor, făinarea, ciuruirea frunzelor, tumorile de colet, putregaiul rădăcinilor și râia.
Flori sau muguri distruși: cauza este înghețul târziu. Plantează într-un loc adăpostit și protejează pomul cu material netesut.
Scurgeri de gumă pe ramuri, cu uscare: indică cancer bacterian. Taie pe vreme uscată de vară și îndepărtează lemnul infectat.
Fructe care putrezesc în pom: este monilioză. Strânge fructele mumificate și îmbunătățește circulația aerului.
Fructe mâncate de păsări: acoperă pomul cu o plasă.
Recoltare și folosire
Cireșele se recoltează în iunie–iulie. Doar fructele coapte sunt comestibile; se consumă proaspete sau gătite. Sâmburii se scot înainte de prelucrare, deoarece miezul lor conține compuși cianogeni.
Florile hrănesc albinele și alți polenizatori, frunzele găzduiesc omizi de fluturi, iar fructele sunt mâncate de păsări și veverițe.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Cireșul este toxic pentru pisici, câini și cai și ușor toxic pentru oameni. Părțile toxice sunt frunzele, florile, semințele, tulpinile și fructele verzi. Substanțele implicate sunt glicozidele cianogenice (amigdalină și prunazină). Semnele intoxicației cu cianură sunt: pupile dilatate, dificultăți de respirație, gâfâit, gingii roșu-cărămii, slăbiciune, convulsii și șoc. Aceasta este doar o informare, nu un sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, adresează-te unui medic veterinar sau unui medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox









































































