Piersici
Prunus persica · Rosaceae
Cunoscută și ca: piersic, pom de piersic, persic
Piersicul (pom de piersic, Prunus persica) este un pom fructifer și ornamental din familia Rosaceae, cu flori parfumate roz sau albe care apar primăvara devreme, înaintea frunzelor. Rezistă la ger în aer liber, dar înflorește devreme și are nevoie de soare, de un loc adăpostit și de o tăiere anuală.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 3–7,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Piersicul este un pom foios, cu creștere rapidă, originar din partea nord-centrală a Chinei. Se cultivă din neolitic și s-a răspândit în regiunile temperate de pe tot globul. Ajunge de obicei la 3–7,5 m înălțime și 3–6 m lățime, cu o coroană rotunjită până la lată și aerisită, cu ramuri ascendente. Dacă nu este format, face adesea mai multe trunchiuri, iar ramurile tind să se aplece odată cu vârsta.
Frunzele sunt simple, alterne, lanceolate până la oblongi, de 7–15 cm, cu margini fin dințate și vârf lung ascuțit. Sunt verzi și lucioase pe fața superioară, iar toamna se îngălbenesc. Florile cu 5 petale, de 2–3,5 cm, apar singure sau în perechi în martie–aprilie și sunt plăcut parfumate. Fructul este o drupă cărnoasă, pufoasă, de 5–8 cm, galbenă până la portocalie, cu nuanțe roșii, și cu un sâmbure mare, rugos. Formele cu pielea netedă sunt nectarinele.
În China, piersicul este un simbol al longevității.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Piersicul are nevoie de cel puțin 6 ore de soare direct pe zi pentru o creștere bună și o rodire bogată. Alege un loc însorit și adăpostit, cu bună circulație a aerului. Florile sunt atrase de albine, fluturi și alți polenizatori, deci merită un loc vizibil în grădină.
Udare
Solul trebuie ținut uniform umed, dar bine drenat. În perioadele secetoase udă abundent, la rădăcină, mai ales în timpul dezvoltării fructelor. Udarea se intensifică în iunie, iulie și august. Rădăcinile adânci continuă să crească și iarna, așa că nu lăsa pomul să se usuce complet nici în sezonul rece.
Solul
Cel mai bine se simte într-un sol lutos, fertil, umed și bine drenat, bogat în materie organică. Tolerează și soluri nisipoase sau argiloase, cu pH între 6,0 și 7,5. Evită terenurile grele, unde apa stagnează.
Fertilizare
Aplică un îngrășământ echilibrat sau compost la începutul primăverii, în martie–aprilie, când pornește creșterea. Evită fertilizarea târzie, spre sfârșitul sezonului.
Tăiere
Taie pomul în fiecare an, în februarie–martie, pentru o structură deschisă și puternică. Elimină lemnul uscat și ramurile care se încrucișează. Dacă dorești, poți forma pomul pe un singur trunchi.
Plantare
Pomii cu rădăcină nudă se plantează toamna târziu (octombrie–noiembrie) sau la începutul primăverii (martie–aprilie). Alege un loc însorit, adăpostit, cu bună scurgere a aerului rece, astfel încât acesta să nu stagneze în jurul pomului.
Iernare și protecție la îngheț
Piersicul rezistă la ger în aer liber, până la aproximativ -25 °C. Pericolul mai mare vine din înghețurile târzii de primăvară, care pot distruge mugurii și florile. De aceea, în martie–aprilie ține la îndemână un material de acoperire. Pomul are nevoie de o perioadă de răcire sub circa 7 °C în timpul iernii pentru a rodi. Repausul vegetativ este în noiembrie–februarie.
Înmulțire
Piersicul se înmulțește prin altoire sau din semințe. Înmulțirea se face în iulie–august, iar semănatul în octombrie–noiembrie.
Probleme frecvente
Dăunători posibili: sfredelitorul piersicului, gărgărița prunei, molia orientală a fructelor, nematozii, acarienii și afidele. Bolile întâlnite sunt făinarea...
Recoltare și utilizare
Fructele se recoltează în iulie, august și septembrie. Se consumă proaspete, conservate, coapte sau preparate. Sâmburii și frunzele ofilite sunt otrăvitoare.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Tulpinile, frunzele și semințele conțin glicozide cianogenice. Pentru pisici, câini și cai planta este toxică, iar pentru oameni ușor toxică. Simptomele sunt cele ale intoxicației cu cianură: mucoase roșu-cărămii, pupile dilatate, dificultăți de respirație, gâfâit și șoc. Frunzele ofilite sunt deosebit de periculoase. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi medicale sau veterinare; în caz de îndoială, adresează-te unui medic veterinar sau unui medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

















































































