Castan comestibil (Castanea sativa) cu frunze mari dințate și castane în cupule spinoase

Foto: Daderot, CC0, Wikimedia Commons

Foto: Giuseppe Frizzi, Public domain, Wikimedia Commons

Foto: Miguel Angel Masegosa Martínez, CC BY 2.0, Wikimedia Commons

Foto: Jac. Janssen from Baarlo lb, NL, CC BY 2.0, Wikimedia Commons

Foto: Wouter Hagens, Public domain, Wikimedia Commons

Foto: Burkhard Mücke, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Pomi fructiferi Arbori ornamentali

Castan comestibil

Castanea sativa · Fagaceae

Cunoscută și ca: castan dulce, castane

Castanul comestibil (Castanea sativa), numit și castan dulce, este un arbore de talie mare, cultivat atât pentru fructe, cât și ca arbore ornamental. Rezistă bine la ger odată instalat și are nevoie de soare, de un loc generos și de sol bine drenat. Pentru o rodire bună se plantează doi arbori compatibili.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–26 °C, min. -25 °C
Dificultate: Dificultate medie
Înălțime: 20–35 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată castanul comestibil

Castanul comestibil (Castanea sativa, numit popular și castan) face parte din familia Fagaceae. Este un arbore foios, cu creștere moderată, de formă piramidală până la larg rotunjită, cu trunchi drept și scoarță adânc brăzdată. Poate trăi sute de ani.

Frunzele sunt mari, oblong-lanceolate, cu margini grosier dințate, lungi de 15-30 cm, cu nervuri paralele și ușor păroase pe partea inferioară. Vara sunt verzi, iar toamna se colorează în galben.

Înflorește în iunie și iulie, cu amenți lungi, verzui-gălbui, erecți: florile masculine sunt în partea de sus, cele feminine dedesubt. Florile atrag albinele. Fructele sunt nuci brune, câte 3-7 într-o cupulă spinoasă, bogate în amidon, care cad în octombrie.

În natură crește în pădurile de munte din regiunea mediteraneană, din sudul Europei și Anatolia, și s-a răspândit larg în Europa de Vest și Centrală.

Cultivare și îngrijire

Lumină și locul potrivit

Castanul preferă soarele plin, dar acceptă și semiumbra. Alege un loc cu mult spațiu, deoarece arborele ajunge mare.

Din cauza cupulelor spinoase care cad toamna, nu-l planta lângă alei sau în locuri pe unde umbli desculț.

Udare

Castanul are nevoie de apă moderată și crește atât pe sol uscat, cât și pe sol umed. După ce s-a instalat, tolerează seceta.

Udă mai des în iunie, iulie și august, mai ales exemplarele tinere.

Solul

Crește în majoritatea solurilor, inclusiv în cele sărace: lutoase, nisipoase, argiloase sau acide. Preferă totuși un sol bine drenat, ușor acid până la neutru, cu pH între 5 și 7. Evită solurile calcaroase.

Fertilizare

Fertilizează la începutul sezonului de creștere, în martie și aprilie.

Tăiere

Tăierile se fac în februarie și martie. Îndepărtează lemnul infectat, mai ales dacă apar cancere sau uscarea ramurilor.

Plantare

Castanul se plantează toamna (octombrie-noiembrie) sau primăvara (martie-aprilie), la soare și cu mult spațiu în jur.

Pentru o bună legare a fructelor, plantează doi arbori compatibili.

Iernare

Odată instalat, castanul este rezistent la ger și nu necesită adăpost. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțire

Castanul se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul se face în octombrie și noiembrie, iar altoirea în februarie și martie.

Boli și probleme frecvente

Cele mai des întâlnite boli sunt cancerul castanului (Chestnut blight), boala cernelii (ink disease), pătarea frunzelor și făinarea.

Cancerul castanului se recunoaște după cancere și uscarea scoarței și a ramurilor. Soluția: îndepărtează lemnul infectat și alege soiuri rezistente.

Cupulele spinoase căzute toamna murdăresc gazonul. Strânge-le cu grebla sau planta arborele departe de alei.

Recoltare și utilizare

Castanele cad în octombrie, iar atunci este și momentul recoltei. Se frig, se fierb sau se macină în făină și se folosesc în preparate dulci și sărate.

Autorii greci antici îl foloseau în mod tradițional pentru leziuni ale buzelor și gâtului.

Florile atrag albinele, iar fructele hrănesc animalele.