Lonicera japonica
Caprifoliaceae
Cunoscută și ca: caprifoi japonez
Lonicera japonica, numită și caprifoi japonez, este o cățărătoare semiveșnic verde, cu flori parfumate care se deschid albe și se îngălbenesc. Crește repede și rezistă la ger, dar se răspândește foarte ușor, așa că are nevoie de tăiere și de supraveghere.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–10 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată caprifoiul japonez
Lonicera japonica este o plantă perenă din familia Caprifoliaceae, originară din Asia de Est: Japonia, Coreea, Manciuria, Taiwan și o mare parte din China. În natură crește la marginea pădurilor, prin tufărișuri și pe terenuri degradate.
Este o liană care se încolăcește pe suporturi, dar se poate întinde și pe sol ca un covor, prin stoloni și rizomi. De obicei ajunge la aproximativ 3-10 m înălțime și 90-180 cm lățime, iar creșterea este rapidă. Frunzele sunt opuse, ovale până la alungite, de 3-8 cm, cu margine întreagă. La plantele tinere și la frunzele de la începutul sezonului pot apărea lobi și o fină pubescență.
Florile sunt perechi, tubulare, bilabiate, de circa 3-4 cm, dulce parfumate. Înfloresc din mai până în septembrie, iar polenizatorii le caută. Fructele sunt boabe rotunde de 3-7 mm, care trec de la verde la roșu și apoi la negru.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Crește de la soare plin până la semiumbră. În umbră deasă vigoarea scade. Alege un loc cu suport sau cu destul spațiu, pentru că planta se încolăcește sau se întinde pe sol. Poate fi folosită și ca acoperitor de sol.
Udare
Plantele tinere se udă regulat. Cele bine înrădăcinate suportă perioadele uscate, dar în iulie și august, când are nevoie de mai multă apă, o udare în plus îi priește.
Sol
Se adaptează la majoritatea solurilor de grădină, de la lut greu până la nisipos, cu condiția ca drenajul să fie rezonabil. Preferă un sol umed, dar bine drenat, cu pH aproximativ între 5,5 și 8.
Fertilizare
De regulă nu este necesară. Planta crește viguros și fără îngrășăminte.
Tăiere
Taie-o puternic în februarie sau martie, ca să rămână sub control. Dacă nu o vrei într-o zonă, îndepărtează stolonii și scoate din pământ și rădăcinile.
Plantare
Se plantează în aprilie, mai sau septembrie. Planta nu este recomandată în regiunile unde este invazivă; acolo alege alternative native. Dacă o plantezi totuși, ia în calcul de la început cât se poate întinde.
Iarna
Este rezistentă la ger, până la aproximativ -25 °C, deci nu are nevoie de protecție. Perioada ei de repaus este în noiembrie-februarie. Fiind semiveșnic verde, își poate păstra o parte din frunze în timpul iernii.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, butași de tulpină sau marcotaj. Butășirea și marcotajul se fac în iunie-august. Semănatul se face în martie-aprilie, iar în ghivece, în interior, în februarie-martie.
Probleme frecvente
Principala problemă este că sufocă plantele vecine din cauza creșterii agresive. Remediul este tăierea puternică în fiecare an și îndepărtarea stolonilor.
Planta se poate extinde și în afara grădinii, prin rizomi și prin semințe răspândite de păsări. Ca să o limitezi, îndepărtează fructele și scoate toate bucățile de rădăcină.
În Statele Unite și în multe alte țări este considerată foarte invazivă, iar în unele state americane este interzisă sau restricționată.
Utilizări
Nectarul din flori se consumă, în special în iunie-iulie, dar celelalte părți ale plantei nu sunt recomandate. Florile (jin yin hua) și tulpinile (ren dong teng) sunt folosite în medicina tradițională chineză. Florile hrănesc colibri, cervide și iepuri, iar fructele sunt mâncate de păsări și de mamifere mici.














































































