Pătlagină îngustă
Plantago lanceolata · Plantaginaceae
Cunoscută și ca: pătlagină lanceolată, pătlagina, Patlagină îngustă
Pătlagina îngustă, cunoscută și ca pătlagină lanceolată sau simplu pătlagină, este o plantă perenă care formează o rozetă de frunze și crește aproape oriunde. Se descurcă bine în pajiști, pe marginea drumurilor și în gazon, iar în grădină cere foarte puțin.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–45 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată pătlagina îngustă
Plantago lanceolata face parte din familia Plantaginaceae și este nativă în Europa și vestul Asiei. A fost introdusă în America de Nord, Oceania, Japonia, Africa de Sud și Chile. În SUA și Australia este considerată invazivă, iar în unele state americane chiar buruiană dăunătoare.
Formează o rozetă de frunze bazale, lanceolate, erecte sau răsfirate, cu 3–5 nervuri paralele puternice, abia dințate și îngustate într-un pețiol scurt. Frunzele sunt verzi. În general planta are între 10 și 45 cm înălțime, iar în gazon tuns crește turtită, lipită de sol.
Florile apar pe tije lungi, fără frunze și brăzdate. Sunt mici, brune, cu stamine lungi și albe, grupate în spice dense, ovoide. Înflorește din mai până în septembrie și este polenizată de vânt. Fructul este o capsulă ovoidă care se deschide și eliberează două semințe brun-închise până la negre, până la 200 pe spic.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Se simte cel mai bine în locuri deschise și însorite. Acceptă și lumină de la soare până la semiumbră, dar pe soare plin crește mai viguros. În natură o găsești pe pajiști, pășuni, pe marginea drumurilor și pe terenuri ruderale, de la foarte uscate până la umede.
Udarea
Necesarul de apă este moderat. Planta suportă atât pajiștile uscate, cât și terenul umed, așa că nu necesită un program strict de udare.
Solul
Crește în sol argilos, lutos sau nisipos, cu condiția să fie bine drenat. Tolerează un pH între 5,5 și 8,0. Solurile foarte acide, sub pH 4,5, nu îi priesc.
Iarna
Este rezistentă la ger. Supraviețuiește până la aproximativ -25 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu ridică probleme, deci poate rămâne afară tot anul. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Înmulțirea și semănatul
Se înmulțește din semințe. Se seamănă în martie și aprilie sau în septembrie. Înmulțirea se face de obicei în martie–aprilie.
Într-un loc potrivit, planta se poate răspândi singură prin semințe, deoarece fiecare spic produce multe.
Boli și probleme
Problema întâlnită este făinarea: un strat alb pe frunze, provocat de ciupercile Podosphaera plantaginis sau Golovinomyces sordidus. Atacul poate fi tolerat sau frunzele afectate pot fi îndepărtate.
Recoltare și utilizări
Frunzele și semințele sunt comestibile. Frunzele tinere se pot culege în aprilie, mai și iunie și se folosesc ca verdeață sălbatică, pentru că frunzele mai vechi devin fibroase.
Pătlagina este folosită în mod tradițional sub formă de cataplasmă și pentru tuse. Conține glicozide iridoide (aucubină, catalpol) și feniletanoide.
Pentru viața sălbatică este utilă: păsările cântătoare mănâncă semințele, iepurii frunzele, iar planta găzduiește omizi de fluture.





















































































