Păpădie
Taraxacum officinale · Asteraceae
Cunoscută și ca: păpădii, papadie
Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă perenă rezistentă, cunoscută de toată lumea din pajiști și de pe marginea drumurilor. Crește repede, nu cere aproape nimic și se descurcă și la ger sever. Dacă o vrei în grădină pentru flori și frunze comestibile, e bine să știi de la început cum îi ții răspândirea sub control.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -39 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată păpădia
Păpădia (numită și păpădii, sau papadie în scris fără diacritice) face o rozetă de frunze la nivelul solului, pornită dintr-o rădăcină pivotantă adâncă. Frunzele sunt alungite, mai înguste spre bază, cu marginea adânc dințată sau lobată, de 5-45 cm lungime, verzi, și lasă la rupere un latex lăptos.
Florile sunt capitule galben-aprins, formate din multe flori mici ligulate, așezate singure pe tulpini goale pe dinăuntru, fără frunze. Seara, capitulele se închid. După înflorire apar fructe mici, cu un puf mătăsos alb, adunate într-o minge rotundă pe care o duce vântul.
Planta ajunge de obicei la o lățime de 15-40 cm și crește rapid. Este originară din Eurasia și s-a răspândit în regiunile temperate de pe tot globul. Apare de regulă în pajiști, pe marginea drumurilor și pe terenuri virane, cu sol umed.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Păpădia crește cel mai bine la soare plin, dar suportă și puțină umbră. Fiind rezistentă la îngheț, stă în aer liber tot anul, fără adăpost. Alege un loc unde nu te deranjează că se poate extinde, de pildă o pajiște sălbatică sau un colț mai lăsat în voia lui.
Udare
Preferă solul umed, dar tolerează și perioadele secetoase. Udarea moderată este suficientă; în secetă prelungită, o udare din când în când ajută frunzele să rămână fragede.
Sol
Nu e pretențioasă: crește în sol obișnuit, lutos, nisipos sau argilos, grosier sau fin, și nu cere un sol bogat. Rădăcina pivotantă adâncă poate sparge solul tasat.
Fertilizare
Nu are nevoie de îngrășământ.
Tăiere și controlul răspândirii
Singura intervenție utilă este îndepărtarea capitulelor florale înainte să se transforme în puf cu semințe. Astfel previi răspândirea prin vânt.
Semănat
Păpădia se înmulțește prin semințe. Se poate semăna în martie, aprilie și mai, sau în august și septembrie.
Iarna
Este complet rezistentă la ger. Poate suporta aproximativ -39 °C, mult sub iernile obișnuite de aici, cu minime în jur de -20 °C. Perioada ei de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, când nu are nevoie de nicio îngrijire.
Înmulțire
Metoda folosită este semănatul. Momentele potrivite pentru înmulțire sunt martie, aprilie și septembrie. Înflorirea are loc în aprilie, mai, iunie și din nou în septembrie.
Probleme: răspândirea în gazon
Păpădia este o buruiană comună și se răspândește repede. Semințele sunt purtate de vânt, iar plantele instalate rezistă la erbicidele pre-emergente.
Cauza răspândirii în gazon sunt semințele purtate de vânt și rădăcina pivotantă, care reîncolțește. Remediul: scoate rădăcina întreagă și taie florile înainte să formeze semințe.
Recoltare și folosire
Se pot folosi frunzele, florile, mugurii și rădăcinile. Recoltarea se face în martie, aprilie, mai și octombrie.
Frunzele tinere se mănâncă crude în salate, cele mai bătrâne se gătesc. Din flori se fac vin, dulceață și sirop, iar rădăcinile prăjite pot înlocui cafeaua. Frunzele, florile și rădăcinile sunt folosite în medicina tradițională pe bază de plante.
Pentru insecte, păpădia e utilă: primăvara devreme oferă nectar și polen albinelor, iar păsările mănâncă semințele.
































































































