Glycyrrhiza glabra
Fabaceae
Cunoscută și ca: lemn dulce, reglisă, răculeț
Glycyrrhiza glabra, cunoscută și ca lemn dulce sau reglisă, este o plantă perenă erbacee cu rădăcină groasă, galbenă și dulce. Este ușor de cultivat, rezistă la îngheț și crește bine la soare, într-un sol adânc și permeabil. Merită plantată cu răbdare, pentru că rădăcina se recoltează abia după 2-3 ani.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată lemnul dulce
Glycyrrhiza glabra este o plantă erbacee perenă, dreaptă, cu mai multe tulpini, care ajunge de obicei la 60-120 cm înălțime. Frunzele sunt verzi, iar vara, în iunie și iulie, apar flori de 8-12 mm, asemănătoare cu cele de mazăre, în raceme laxe. Culoarea lor poate fi violetă, albastră sau albă.
Planta face parte din familia Fabaceae. Sub pământ are o rădăcină pivotantă adâncă și groasă, galbenă și dulce, din care pornesc rădăcini stolonifere. Este originară din sudul Europei, nordul Africii și din zona care se întinde spre est până în Asia Centrală, din Mediterana și Balcani până în Iran, Irak, Kazahstan, Mongolia și nordul Chinei. Crește natural în locuri deschise și însorite, cu sol adânc, umed, nisipos sau lutos, de exemplu pe malurile râurilor și în văi.
Florile atrag polenizatorii.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Lemnul dulce se simte cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Alege un loc deschis, unde planta are loc să se extindă, pentru că se răspândește prin stoloni și rădăcini adânci.
Udarea
Cât timp planta se instalează, are nevoie de umiditate constantă. Apoi rezistă bine la perioadele uscate, datorită rădăcinilor adânci. Udă mai des în iunie, iulie și august, când necesarul de apă este mai mare.
Solul
Preferă un lut nisipos adânc, fertil și care păstrează umezeala, dar în care apa nu stagnează. Se adaptează la soluri nisipoase, lutoase și alcaline, cu pH între aproximativ 6,0 și 8,5. Argila nu-i priește: într-un sol greu sau tasat, rădăcina se dezvoltă slab.
Fertilizarea
Este suficientă o singură aplicare de îngrășământ în aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Plantarea și semănatul
Răsadurile se pot pregăti în casă prin semănat în februarie și martie. Semănatul direct se face în aprilie, iar plantarea în grădină în aprilie și mai.
Rădăcinile coboară adânc, așa că planta are nevoie de un strat gros de sol bun. Dacă o cultivi pentru rădăcină, o poți recolta după 2-3 ani.
Tăierea
Partea de deasupra solului se usucă iarna. Tăierea se face în noiembrie.
Iarna
Planta rezistă la îngheț și poate rămâne afară. Suportă până la aproximativ -20 °C, adică minimele obișnuite ale iernii, deci în iernile foarte aspre se apropie de limită. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe, prin împărțirea tufei sau din bucăți de rizom. Înmulțirea vegetativă se face în martie și aprilie.
Probleme frecvente
Cea mai mare problemă este răspândirea: din cauza stolonilor, planta poate deveni invazivă dacă nu o recoltezi. Recoltează-o periodic sau limitează rădăcinile cu o barieră.
Dacă rădăcina se dezvoltă slab, cauza este de obicei solul argilos sau tasat, iar soluția este un lut nisipos adânc. O pulbere albă pe frunze indică făinarea: asigură o aerisire bună și evită udarea frunzelor.
Pot apărea păianjenul roșu, limacșii, melcii, făinarea și rugina.
Recoltarea și folosirea
Rădăcina se recoltează în octombrie și noiembrie, după 2-3 ani de la plantare. Se folosește ca aromă dulce pentru dulciuri, ceaiuri și băuturi, dar fără exces.
Extractul din rădăcină este folosit tradițional în fitoterapie. Consumul intens prezintă riscuri și se evită în sarcină.



































































































