Prune
Prunus domestica · Rosaceae
Cunoscută și ca: pom de prun, Prună
Prunul (Prunus domestica) este un pom fructifer foarte rezistent la ger, care se cultivă în aer liber. Are nevoie de soare, de un loc adăpostit și de un sol fertil, care reține apa fără să se băltească. Tăierea de vară și protecția florilor împotriva înghețurilor târzii contează cel mai mult pentru rod.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 3–6 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată prunul
Prunul face parte din familia Rosaceae și este o plantă perenă cu frunze căzătoare. Crește ca un arbust mare sau ca un pom mic, drept, uneori spinos, și ajunge de regulă la 3–6 m înălțime. Ritmul de creștere este moderat.
Frunzele sunt simple, alterne, eliptice până la ovale, de 5–10 cm lungime, cu marginea serată și vârful ascuțit. Fața de sus a frunzei este păroasă. Florile albe, în formă de cupă, cu cinci petale și stamine lungi, apar singure sau în perechi, primăvara, înainte de înfrunzire. La noi înfloresc în aprilie.
Fructul este o drupă de 3–8 cm cu un singur sâmbure. Se coace violet-albăstrui, roșu sau galben, iar pulpa este dulce sau acră. În natură prunul crește prin livezi și garduri vii, în locuri însorite și adăpostite.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Prunul cere cel puțin 6 ore de soare direct pe zi. Alege un loc adăpostit, departe de zonele în care se adună aerul rece (văi de îngheț) și de vânturile reci. Contează mult pentru rod, pentru că florile deschise timpuriu sunt sensibile la îngheț.
Udarea
Solul trebuie să fie umed uniform, dar niciodată băltit. Udă pomii tineri, precum și pomii maturi în perioadele secetoase, mai ales când fructele se măresc. Cea mai mare nevoie de apă este în iunie, iulie și august.
Solul
Prunul se simte bine într-un lut fertil, bogat în humus, care ține umezeala și drenează totuși bine. Un pH între 6 și 7,5 este potrivit.
Fertilizarea
Fertilizează în martie–aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăierea
Taie prunul vara, în iulie–august. Tăierea în acest sezon ajută la limitarea bolilor numite argintarea frunzelor și cancerul bacterian.
Îndepărtează ramurile uscate, pe cele care se încrucișează și pe cele prea dese. Păstrează o coroană aerisită.
Plantarea
Pomii cu rădăcina goală se plantează toamna sau primăvara devreme: în martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie. Alege un loc în plin soare. Punctul de altoire trebuie să rămână deasupra solului.
Iarna
Prunul este complet rezistent la ger și suportă, aproximativ, până la -30 °C. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. Nu are nevoie de protecție iarna, dar florile trebuie ferite de înghețurile târzii de primăvară, în aprilie.
Înmulțirea
Prunul se înmulțește prin altoire sau din semințe. Altoirea se face în august.
Boli și dăunători
Printre dăunători apar viermele prunelor (molia fructelor, Cydia), omizile care țes pânze, acarienii și insectele care sapă galerii în lemn. Printre boli se numără făinarea, rugina, putregaiul brun, bolile virale și cele bacteriene.
Fructe care putrezesc: este putregaiul brun. Strânge fructele mumificate și îmbunătățește circulația aerului în coroană.
Larve în fructe: este vorba de viermele prunelor. Folosește capcane cu feromoni și adună fructele căzute.
Puține fructe: cauza poate fi înghețul care a lovit florile sau polenizarea slabă. Alege un loc adăpostit și un soi polenizator compatibil.
Recoltare și folosire
Prunele se recoltează în august, septembrie și octombrie. Se consumă proaspete, gătite sau conservate și se pot transforma în gem. Prunele deshidratate sunt cunoscute ca prune uscate. Sâmburii nu se mănâncă.
Florile hrănesc polenizatorii, iar pomul găzduiește larve de fluturi.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Tulpinile, frunzele și semințele conțin glicozide cianogenice. Pentru pisici, câini și cai planta este toxică, iar pentru oameni este ușor toxică. Semnele intoxicației cu cianură sunt: gingii roșu aprins, pupile dilatate, respirație grea, gâfâit și șoc. Cele mai periculoase sunt frunzele ofilite. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

























































































