Cais (Prunus armeniaca) în floare, cu flori albe și roz pe ramuri

Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Foto: Daderot, CC0, Wikimedia Commons

Foto: Juan Emilio Prades Bel, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Foto: Anna.Massini, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Foto: Corn cheese, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Foto: I.Sáček, senior, CC0, Wikimedia Commons

Pomi fructiferi

Cais

Prunus armeniaca · Rosaceae

Cunoscută și ca: caisă, caisul, pom de cais

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Caisul (Prunus armeniaca, numit și zarzăr sau pom de cais) este un pom fructifer rezistent la iernile cu îngheț din Europa Centrală. Cel mai mare risc pentru el este înghețul târziu de primăvară, care îi poate distruge florile timpurii. Cu un loc potrivit și cu tăiere la timp, rodește constant.

Lumină: Soare plină
Udare: Moderate
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 15–28 °C, min. -25 °C
Dificultate: Dificultate medie
Înălțime: 4,5–12 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltareProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Descrierea caisului

Caisul este un pom mic, foios, cu coroană lată, deasă și răsfirată, cu ramuri care pornesc de jos. Crește moderat, iar întinderea coroanei ajunge de obicei între 4,5 și 12 m.

Frunzele sunt verzi, ovale, fin dințate, de 5–9 cm lungime, cu baza rotunjită și vârful ascuțit. La baza limbului au două glande mici. Florile albe sau roz au cinci petale, măsoară 2–4 cm, sunt parfumate și apar singure sau în perechi, înaintea frunzelor, în martie și aprilie. Sunt o sursă timpurie de hrană pentru polenizatori și fluturi.

Pomul face parte din familia Rosaceae. Provine din Asia Centrală și China, dar a fost cultivat atât de devreme încât arealul lui originar nu mai este clar delimitat.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Caisul are nevoie de soare plin pentru a rodi bine. Alege un loc adăpostit și ferit de înghețuri, departe de zonele joase în care se adună aerul rece. Ține cont și de spațiul din jur: lasă cel puțin 3 m față de alei și conducte.

Udare

Caisul are nevoie de apă moderată. Menține solul umed cât timp pomul se înrădăcinează și în perioada de formare a fructelor, dar evită băltirea apei.

Udă mai des în iunie, iulie și august.

Solul potrivit

Crește bine în sol lutos, bine drenat, dar suportă și soluri nisipoase, argiloase sau alcaline. Preferă un sol neutru spre ușor alcalin, cu pH între 6,0 și 8,0. Solul trebuie să fie reavăn, dar cu drenaj bun.

Fertilizare

Fertilizează la începutul primăverii, în martie, înainte de pornirea în vegetație.

Tăierea caisului

Caisul are nevoie de tăiere regulată, pentru sănătatea pomului și pentru fructe de calitate. Taie-l vara, în iulie și august, ca să reduci riscul de infecții la locul tăieturilor. Alege o perioadă uscată și îndepărtează lemnul bolnav.

Plantare

Perioadele potrivite pentru plantare sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie. Alege un loc adăpostit, fără îngheț, și evită depresiunile unde stagnează aerul rece. Respectă distanța de cel puțin 3 m față de alei și conducte.

Iarna și înghețurile târzii

Caisul este rezistent la ger, dar florile timpurii sunt vulnerabile la înghețurile târzii. Alege soiuri cu înflorire târzie și un amplasament adăpostit. Protejează pomul de îngheț în martie și aprilie, când înflorește. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.

Înmulțire

Caisul se înmulțește prin altoire sau din sămânță. Perioada indicată pentru înmulțire este iulie–august.

Boli și probleme frecvente

Printre bolile caisului se numără monilioza (putregaiul brun), cancerul bacterian, ciuruirea frunzelor și gomoza.

Flori sau fructe tinere pierdute: cauza este înghețul târziu de primăvară. Plantează într-un loc adăpostit și alege soiuri cu înflorire târzie.

Gomă care curge și ramuri uscate: indică cancer sau o boală fungică. Taie pe vreme uscată de vară și îndepărtează lemnul infectat.

Fructe care putrezesc: este monilioza. Strânge fructele mumificate și îmbunătățește circulația aerului în coroană.

Recoltare și folosire

Caisele se recoltează în iulie și august. Fructele coapte se mănâncă proaspete, uscate, conservate sau fierte în dulceață.

Sâmburii conțin compuși cianogeni, de aceea nu trebuie zdrobiți sau mâncați.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini

Pisici: Toxică
Câini: Toxică
Cai: Toxică

Caisul este toxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Părțile toxice sunt semințele, frunzele și tulpinile, iar substanțele implicate sunt glicozidele cianogenice. Intoxicația cu cianură se manifestă prin gingii roșu aprins, pupile dilatate, respirație grea, gâfâit și șoc. Frunzele ofilite sunt cele mai periculoase. Aceasta este doar informare, nu un sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, consultă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Întrebări frecvente

Când se plantează caisul?

Perioadele potrivite sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie. Alege un loc însorit, adăpostit și ferit de zonele joase cu aer rece.

Când se taie caisul?

Vara, în iulie și august, pe vreme uscată. Tăierea de vară reduce riscul de infecții la locul tăieturilor.

De ce îmi îngheață florile de cais?

Caisul înflorește foarte devreme, în martie–aprilie, iar florile sunt vulnerabile la înghețul târziu. Ajută un loc adăpostit și soiurile cu înflorire târzie.

Ce înseamnă când caisul scurge gomă?

Poate fi semn de cancer sau de boală fungică, mai ales dacă apar și ramuri uscate. Taie lemnul infectat vara, pe vreme uscată.

Sunt toxici sâmburii de cais?

Da, sâmburii conțin compuși cianogeni și nu trebuie zdrobiți sau mâncați. Semințele, frunzele și tulpinile sunt toxice și pentru oameni și animale.

Ce sol preferă caisul?

Un sol lutos, reavăn și bine drenat, neutru spre ușor alcalin (pH 6,0–8,0). Evită locurile în care apa băltește.