Vișine
Prunus cerasus · Rosaceae
Cunoscută și ca: vișin, pom de vișin, Vişin
Vișinul (Prunus cerasus), numit și pom de vișin, este un pom fructifer rezistent, cu flori albe primăvara și fructe acrișoare, roșii, coapte vara. Se descurcă bine în iernile geroase din Europa Centrală și rodește singur, deci un singur pom este suficient.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–25 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 4–10 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată vișinul
Vișinul este un arbore mic, foios, de obicei de 4–10 m înălțime, cu coroană largă și rotunjită și ramuri subțiri, des ramificate. Crește repede și drajonează ușor. Frunzele sunt alterne, ovate până la eliptice, verzi, netede, cu marginea serată și adesea cu două glande la bază.
În aprilie și mai apar florile albe, în formă de cupă, cu cinci petale, grupate câte 3–5. Fructele sunt drupe rotunde, de la roșii la aproape negre, acrișoare, cu un singur sâmbure, coapte vara. Se consideră că specia provine din sud-vestul Asiei și sud-estul Europei, din zona Mării Caspice și a Mării Negre. Este cultivată de mult timp și s-a răspândit în Europa, Africa de Nord și Asia de Vest. Florile sunt vizitate de polenizatori, iar păsările mănâncă fructele. Pomul găzduiește și larve de fluturi.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Vișinul are nevoie de soare plin pentru a rodi bine. Alege un loc însorit, în care să poți proteja florile, la nevoie, de înghețurile târzii de primăvară. Ține cont și de mărimea pomului la maturitate, precum și de faptul că drajonează și poate forma desișuri dacă nu îl controlezi.
Udare
Vișinul preferă solul reavăn și cere mai multă apă decât cireșul. Udă-l mai ales în iunie și iulie, când fructele se formează și se coc. Dacă vara este secetoasă, nu lăsa solul să se usuce complet.
Solul potrivit
Cel mai bine crește într-un sol bogat în materie organică, lutos, reavăn, dar bine drenat, bogat în humus. Un pH de aproximativ 6,0–7,5 poate fi potrivit.
Fertilizare
Vișinul cere mai mult azot decât cireșul. Fertilizează în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Taie vișinul primăvara sau vara, între aprilie și august, nu în repausul de iarnă. Rodește pe lemn tânăr, așa că suportă tăieri destul de severe. Îndepărtează regulat drajonii.
Plantare
Poți planta în martie și aprilie sau în octombrie și noiembrie. Alege un loc cu soare plin și sol fertil, bine drenat. Vișinul este autofertil, deci un singur pom este de ajuns pentru a rodi.
Iarna și înghețurile târzii
Vișinul este foarte rezistent la ger și suportă aproximativ -35 °C, deci în iernile obișnuite de la noi nu are nevoie de adăpost. Repausul vegetativ ține din noiembrie până în februarie. Atenția trebuie îndreptată spre primăvară: în aprilie și mai protejează florile de înghețurile târzii.
Înmulțire
Vișinul se poate înmulți prin altoire, din sămânță sau prin marcotaj. Conform calendarului, înmulțirea se face în ianuarie, februarie și iulie. Pomii altoiți sunt alegerea obișnuită când vrei să păstrezi soiul.
Probleme frecvente
Dintre dăunători apar afidele, musca cireșelor și păduchele negru al cireșului, iar păsările pot goli pomul înainte de recoltă. Împotriva păsărilor acoperă pomul cu plasă.
Drajonii formează desișuri de lăstari: îndepărtează-i regulat. Pomul se răspândește ușor prin sămânță și drajoni și poate forma tufărișuri și în afara grădinii.
Scoarța lipicioasă, împreună cu uscarea ramurilor, indică cancerul bacterian. Taie vara și îndepărtează lemnul infectat.
Recoltare și folosire
Vișinele se recoltează în iulie și august. Se mănâncă pulpa fructului. Pulpa acrișoară se folosește în plăcinte, tarte, dulceață, supe, sucuri și uscată. Sâmburii nu trebuie striviți.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Vișinul este toxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Părțile toxice sunt frunzele, semințele și tulpinile, care conțin glicozide cianogenice (cianură). Simptomele includ respirație dificilă, pupile dilatate, slăbiciune, spasme, convulsii și, în cazurile grave, insuficiență respiratorie. Câțiva sâmburi înghițiți întregi nu ar trebui să facă rău. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

























































































