Panax ginseng

Araliaceae

Cunoscută și ca: ginseng, ginseng coreean

Panax ginseng, cunoscut și ca ginseng sau ginseng coreean, este o plantă erbacee perenă de pădure, cu rădăcină cărnoasă. Crește lent și cere umbră, sol reavăn și răbdare: rădăcinile se recoltează abia după 5–6 ani. Rezistă bine la ger, așa că poate rămâne afară peste iarnă.

Lumină: Umbră, Semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–22 °C, min. -30 °C
Dificultate: Pretențios
Înălțime: 30–60 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată planta

Panax ginseng face parte din familia Araliaceae și provine din pădurile montane din Orientul Îndepărtat rus, nord-estul Chinei (Manciuria) și Coreea. Este o plantă erbacee perenă, de regulă înaltă de 30–60 cm, cu o singură tulpină dreaptă.

Frunzele sunt palmat-compuse, de obicei 3–6, fiecare cu 3–5 foliole des serate, de culoare verde. În iunie și iulie apare o umbelă terminală cu 30–50 de flori mici, așezată pe un peduncul lung. Fructele sunt boabe roșii, rotunde, de circa 5–7 mm, cu semințe albe în formă de rinichi.

Rădăcina este pivotantă, fusiformă sau cilindrică, de obicei cu una sau două ramificații principale. Partea aeriană se usucă toamna, iar planta reapare primăvara.

Cultivare și îngrijire

Lumină și locul potrivit

Ginsengul are nevoie de umbră sau semiumbră, asemănătoare cu cea din pădurea de unde provine. Soarele direct arde frunzele, deci alege un loc sub arbori sau arbuști, ferit de soarele puternic.

Planta este considerată pretențioasă, mai ales pentru că nu suportă nici seceta, nici excesul de apă.

Udarea

Solul trebuie să rămână uniform umed, dar niciodată băltit. Toleranța la secetă este redusă, așa că nu lăsa pământul să se usuce complet.

În iunie, iulie și august, când planta înflorește și crește activ, udă mai des. În lunile de repaus, ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, nu este nevoie de îngrijire specială.

Solul

Cel mai bine se simte într-un lut de pădure afânat, bogat în humus, cu pH între 5,5 și 6,5 (ușor acid). Solul trebuie să fie reavăn, dar bine drenat.

Dacă terenul reține apa, folosește straturi înălțate sau amestecă pământul cu material de afânare, pentru a preveni putrezirea rădăcinilor.

Fertilizarea

Fertilizarea se face o dată pe an, în aprilie, la începutul sezonului de creștere. Un sol bogat în humus, de tip forestier, este baza hrănirii plantei.

Plantarea

Plantarea în teren se poate face în martie, aprilie sau octombrie. Pregătește din timp un loc umbrit, cu sol afânat și drenat.

Reține că planta are nevoie de 5–6 ani până când rădăcinile pot fi recoltate, deci alege un loc în care să rămână nederanjată.

Iernarea

Partea aeriană se usucă toamna, iar rădăcina iernează în pământ. Planta este rezistentă la ger: poate supraviețui până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite cu minime în jur de -20 °C nu ar trebui să o afecteze. Acoperă solul cu mulci peste iarnă.

Înmulțirea

Ginsengul se înmulțește din semințe. Semănatul se face în septembrie sau octombrie, iar semințele necesită o stratificare îndelungată. Este un proces lent, deci planifică-l pe termen lung.

Probleme frecvente

Printre bolile menționate se numără putrezirea rădăcinilor și arsura frunzelor cauzată de Alternaria.

Rădăcinile care putrezesc indică de obicei drenaj slab sau sol prea umed; plantează în sol afânat și drenat sau în straturi înălțate. Frunzele arse apar când planta primește prea mult soare direct; soluția este să îi oferi umbră.

Recoltare și utilizare

Rădăcina se recoltează în septembrie sau octombrie, după 5–6 ani de la plantare. Este comestibilă și se folosește în ceaiuri, supe și preparate pe bază de plante.

În medicina populară est-asiatică este folosit în mod tradițional pentru diverse scopuri, însă dovezile clinice privind efectele asupra sănătății sunt limitate.