Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Sambucus nigra

Viburnaceae

Cunoscută și ca: socul negru

Sambucus nigra, cunoscut și drept soc negru sau, pur și simplu, soc, este un arbust mare, foarte viguros, cu flori albe parfumate și fructe apreciate de păsări. Rezistă la ger și crește repede, dar se extinde prin drajoni și are nevoie de loc și de tăieri regulate.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–25 °C, min. -25 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
3–10 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată socul negru

Socul negru (Sambucus nigra, familia Viburnaceae) este un arbust cu mai multe tulpini sau un arbore mic, cu frunze foioase. Tulpinile tinere sunt goale pe dinăuntru, iar planta se înmulțește prin drajoni și formează desișuri. Ajunge de regulă la 250–600 cm.

Frunzele sunt opuse, penate, lungi de 10–30 cm, cu 5–7 foliole ovate, dințate. Strivite, au miros neplăcut. Florile, mici, albe-crem și cu miros de mosc, sunt grupate în umbrele late de 8–24 cm și apar din mai până în iulie.

În natură crește la marginea pădurilor, în garduri vii, în tufărișuri, pe malul apelor, pe marginea drumurilor și pe terenuri virane, mai ales pe soluri afânate și bogate în nutrienți. În unele regiuni poate deveni invaziv, pentru că drajonează și se autosămânță.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Înflorește și rodește cel mai bine la soare plin, dar tolerează și semiumbra. În umbră deasă se dezvoltă slab.

Alege un loc cu spațiu suficient, unde planta se poate extinde liber: gard viu, margine de grădină naturală sau un colț pentru păsări și insecte polenizatoare.

Udare

Socul negru preferă un sol reavăn și fertil. Suportă atât soluri mai umede, cât și mai uscate, dar nu rezistă la seceta prelungită, deoarece toleranța la secetă este scăzută. În perioadele lungi fără ploaie, udă-l regulat, mai ales exemplarele tinere.

Solul

Se adaptează de la nisip până la argilă grea, însă se simte cel mai bine într-un sol reavăn, bogat în materie organică și bine drenat. pH-ul potrivit este între 6,0 și 7,0. Este o specie foarte pretențioasă la nutrienți.

Fertilizare

Fiind foarte consumator de nutrienți, socul răspunde bine la fertilizarea din martie și aprilie. Un sol bogat în humus ajută și el.

Tăiere

Taie energic în februarie sau martie, pentru a limita dimensiunea și a reînnoi tufa. Elimină din timp drajonii nedoriți.

Ramurile se pot rupe sub vânt sau zăpadă, deoarece lemnul este fragil. Îndepărtează lemnul rupt și rărește coroana.

Plantare

Poți planta în martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie, la soare sau la semiumbră, într-un loc cu spațiu de extindere. Se potrivește ca gard viu sau în zone cu vegetație naturală.

Semințele se pot semăna în octombrie–noiembrie.

Iarna

Este complet rezistent la ger, iar în clima ta nu are nevoie de protecție. Rezistă până la aproximativ -25 °C, iar iernile obișnuite coboară spre -20 °C. Perioada de repaus este din noiembrie până în februarie.

Înmulțire

Se înmulțește prin butași de tulpină sau prin semințe. Perioadele potrivite sunt ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie. Drajonii apar oricum în exces, așa că de obicei nu e greu să obții plante noi.

Probleme frecvente

Dăunători: acarieni (păianjenul roșu) și afide. Boli: cancere ale lemnului, pete pe frunze, făinare și ciuperca albă a socului.

Drajoni și puieți nedoriți: apar din cauza drajonării viguroase și a autosemănării. Îndepărtează drajonii devreme și taie inflorescențele trecute înainte să rodească.

Ramuri rupte: lemnul slab cedează sub vânt sau zăpadă. Taie ramurile rupte și rărește coroana.

Recoltare și folosire

Se recoltează în mai–iunie și în august–octombrie. Se folosesc fructele coapte și florile.

Fructele se fierb înainte de consum, pentru dulceață, plăcinte, sirop sau vin. Florile se folosesc pentru cordial și băuturi de soc. Părțile verzi crude sunt otrăvitoare.

Socul este folosit în mod tradițional în remedii din plante, dar nu există dovezi clinice pentru un beneficiu asupra sănătății.

Păsările, printre care mierlele, sturzii și măcălendrii, mănâncă fructele, iar florile atrag muște, gândaci, albine și fluturi.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Cât de mare crește socul negru?Ajunge de regulă la 250–600 cm și crește repede. Formează desișuri prin drajoni.
Când se taie socul negru?În februarie sau martie, energic, pentru a limita dimensiunea și a reînnoi planta. Drajonii nedoriți se îndepărtează din timp.
Rezistă socul negru iarna?Da, este complet rezistent la ger și nu are nevoie de protecție. Suportă aproximativ -25 °C.
Se pot mânca fructele de soc negru?Doar după ce sunt fierte, de exemplu în dulceață, sirop sau vin. Părțile verzi crude sunt otrăvitoare.
Este socul negru toxic pentru câini și pisici?Poate fi toxic pentru ambele. Ține-l departe de animale. Informația nu înlocuiește sfatul medical sau veterinar.
Când se plantează socul negru?În martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie, la soare sau la semiumbră, într-un sol bogat și reavăn.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii