Tisa
Taxus · Taxaceae
Cunoscută și ca: tisă
Tisa (numită și taxus) este un conifer veșnic verde, cu creștere lentă și foarte longeviv, potrivit pentru garduri vii, exemplare solitare și ghivece mari. Rezistă bine la iernile cu ger din Europa Centrală, dar toate părțile ei sunt toxice.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2,5–20 m
Specii și soiuri
- Semiumbră
- Moderate
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată tisa
Tisa (Taxus, familia Taxaceae) crește ca arbore sau arbust și ajunge, după specie și soi, la 2,5–20 m înălțime și 1–6 m lățime. Creșterea este lentă. Portul este des, de la erect la rotunjit, iar planta suportă tăieri severe.
Acele sunt plate, lucioase, verde închis, lungi de 1–4 cm, dispuse în spirală pe lujer, dar răsucite în două rânduri; pe dos sunt mai pale. Florile sunt discrete, iar plantele sunt unisexuate, mascule și femele fiind pe exemplare diferite: cele mascule eliberează polen la începutul primăverii, în martie–aprilie. Pe exemplarele femele se formează toamna câte o sămânță înconjurată parțial de o arilă roșie și moale.
Genul crește în zona temperată a emisferei nordice, în Europa, Africa de Nord, Asia și America de Nord și Centrală. În natură apare de obicei în păduri umede, adesea pe pante.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Tisa se simte bine de la soare plin până la semiumbră. Umbra deasă încetinește creșterea și face planta rară, iar soarele puternic poate usca plantele tinere. Alege un loc adăpostit de vânt puternic.
Udare
Ține plantele tinere uniform umede. Exemplarele bine înrădăcinate suportă perioade uscate, dar nu și apa stagnantă. În iulie și august, când e cald, udă mai des. Excesul de apă duce la putrezirea rădăcinilor.
Sol și replantare
Tisa crește în aproape orice sol: lutos, argilos, nisipos sau acid. Preferă un sol ușor acid, cu pH aproximativ între 5,5 și 7,5, umed, dar bine drenat. Drenajul bun este esențial.
Repotează plantele din ghivece în martie sau aprilie.
Fertilizare
Fertilizează în martie–aprilie, la pornirea vegetației.
Tăiere
Tisa tolerează tăierea severă. Pentru a-și păstra forma și desimea, tunde-o în fiecare an, în iunie, iulie sau august. Din acest motiv este folosită des la garduri vii.
Plantare
Cele mai potrivite perioade de plantare sunt martie–aprilie și septembrie–octombrie. Lasă între exemplare 2–4 m (în jur de 2,7 m) și plantează într-un loc însorit sau în semiumbră, ferit de vânt puternic.
Dacă vrei ca exemplarele femele să formeze arile, trebuie să existe un exemplar mascul în apropiere. Păsările mănâncă arilele și răspândesc semințele, iar căprioarele rod frunzișul fără rețineri, deci în zonele cu vânat poate fi nevoie de protecție.
Iarna
Tisa este complet rezistentă la ger; rezistă până la aproximativ -30 °C, iar minimele obișnuite sunt de circa -20 °C. Are nevoie doar de adăpost față de vânturile uscate de iarnă. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie.
Înmulțire
Tisa se înmulțește prin butași de lujer, în august–octombrie, sau prin semințe, semănate în octombrie.
Probleme frecvente
Ramurile care se brunifică și rădăcinile care putrezesc indică de obicei drenaj slab; îmbunătățește drenajul sau mută planta. Creșterea lentă și aspectul rar se datorează prea multei umbre: mut-o într-un loc mai luminos.
Pot apărea păduchi țestoși, acarieni, cochenile fărinoase și gărgărița viței de vie, precum și putregaiul rădăcinilor sau alte boli fungice.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
- Oameni
- Foarte toxică
Tisa este foarte toxică pentru oameni și toxică pentru pisici, câini și cai. Sunt toxice frunzele, scoarța, semințele și lujerii; substanțele active sunt alcaloizii taxinici și un ulei volatil. Simptomele includ tremur, dificultăți de respirație, vărsături, dureri abdominale, puls lent, convulsii, colaps și moarte subită prin insuficiență cardiacă. Arilele roșii sunt dulci, dar sămânța din ele este mortală, deci consumul nu este recomandat. Aceasta este doar informare, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia




















































































