Cer
Quercus cerris · Fagaceae
Cunoscută și ca: stejar cer
Cerul (Quercus cerris, numit și stejar cer) este un arbore mare, foios, cu coroană rotunjită, potrivit pentru spații largi. Se descurcă bine cu puțină îngrijire: are nevoie de soare, de un sol care nu rămâne îmbibat cu apă și de mult loc.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–25 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 25–40 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Cerul face parte din familia Fagaceae și crește natural în sudul și sud-estul Europei, din Franța și Italia până în Balcani, în Turcia și în Levant. Este un arbore cu frunze căzătoare, de talie mare: ajunge la 25-40 m înălțime și la aproximativ 12-18 m în lățime. Creșterea este moderată, iar coroana este rotunjită, cu densitate medie.
Frunzele sunt verde închis, lobate, lungi de 7-14 cm, cu 6-12 lobi triunghiulari pe fiecare parte, terminați într-un vârf subțire și ascuțit. Pe dosul frunzei sunt aspre și păroase și rămân pe ramuri până târziu în toamnă. Primăvara apar amenții masculini galben-verzui, polenizați de vânt, împreună cu mici grupuri de flori femele.
În unele regiuni, precum nord-vestul Europei și Regatul Unit, specia s-a naturalizat și găzduiește viespi gale care afectează ghindele stejarilor nativi.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Cerul se dezvoltă cel mai bine la soare plin și acceptă umbra parțială. Dimensiunile finale cer mult spațiu: nu este un arbore pentru grădini mici sau pentru apropierea imediată a clădirilor.
Udarea
Cerul are nevoie de puțină apă. Se udă doar până se înrădăcinează bine; după aceea tolerează foarte bine seceta.
Solul
Acceptă o gamă largă de soluri: lutoase, argiloase sau nisipoase. Singurele pe care nu le suportă sunt cele îmbibate cu apă. Ideal este un sol reavăn, dar bine drenat.
Fertilizarea
Plantat direct în grădină, de obicei nu are nevoie de îngrășăminte.
Tăierea
Tăierea este minimă. Ramurile uscate sau care se încrucișează se elimină în perioada de repaus, adică în decembrie, ianuarie sau februarie.
Plantarea
Se plantează ca arbore izolat pe gazon, ca arbore de umbră sau de aliniament, cu mult spațiu în jur. Tolerează sarea, deci poate fi folosit și lângă drumuri. Momentele potrivite pentru plantare sunt martie, octombrie și noiembrie.
Iarna
Cerul rezistă la ger și rămâne afară peste iarnă. Poate supraviețui până la aproximativ -25 °C, iar temperaturile minime obișnuite de iarnă din zonă, de circa -20 °C, nu îl pun în pericol. Perioada de repaus este noiembrie-februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe, adică prin ghinde. Semănatul se face în octombrie și noiembrie.
Probleme frecvente
Printre dăunători pot apărea cochenilele, afidele, minerii frunzelor, ploșnițele de dantelă și viespile gale. Bolile posibile sunt ofilirea stejarului (oak wilt), antracnoza, cancerele ramurilor, făinarea și petele foliare.
Galele de pe ghinde sau de pe muguri, produse de viespile gale, sunt de obicei inofensive și nu se tratează. Petele brune pe frunze apar din cauza antracnozei sau a altor pete foliare; se recomandă strângerea frunzelor căzute.
Ghinde și faună
Ghindele se coc în septembrie-octombrie. Sunt foarte amare și în mod normal nu se consumă. În schimb, hrănesc gaițe, porumbei și mamifere mici, iar arborele găzduiește multe omizi de molii și fluturi. Cerul este considerat prietenos cu polenizatorii.









































































