Alun turcesc
Corylus colurna · Betulaceae
Cunoscută și ca: alun turcesc pomi
Alunul turcesc este un arbore mare, cu trunchi drept și coroană conică, foarte rezistent la ger și la secetă după înrădăcinare. În unele locuri apare și sub denumirea de alun de Constantinopol. Are nevoie de mult spațiu și trebuie plantat la vârstă tânără, dar după aceea necesită puțină îngrijire.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–30 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată alunul turcesc
Corylus colurna face parte din familia Betulaceae și este un arbore foios, cu creștere lentă. La maturitate ajunge de obicei la 15-30 m înălțime, cu o coroană lată de 6-10 m. Tânăr, are coroana îngust conică; cu vârsta se lărgește și devine neregulată, iar ramurile principale rămân orizontale.
Frunzele sunt simple, alterne, late, de la rotunjite până la obovate, de 7-13 cm lungime, de un verde lucios, păroase, cu marginea dublu serată sau ușor lobată. Toamna se îngălbenesc.
În februarie-martie, înainte de apariția frunzelor, se văd amenții masculi galben-pal, lungi de 5-10 cm. Florile femele sunt minuscule, iar din ele se zăresc doar stigmatele roșii. Fructul este o alună de 1-2 cm, cu coaja foarte groasă și tare, înconjurată de o cupulă moale, spinoasă, și grupată în ciorchini de 3-8. Rădăcinile sunt fibroase și nu drajonează.
Specia provine din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei: sudul Balcanilor, nordul Anatoliei, Caucaz și, posibil, nordul Iranului. Crește răzleț în pădurile de munte, între aproximativ 100 și 1.700 m, mai ales pe soluri calcaroase subțiri și sărace.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Alunul turcesc iubește lumina și crește cel mai bine la soare plin; suportă și o umbră parțială ușoară. Alege un loc deschis, unde coroana are loc să se dezvolte: distanța recomandată între arbori este de circa 8 m.
Evită plantarea lângă alei sau pavaje, pentru că arborele lasă mult gunoi din cupule, alune și amenți.
Udare
Are nevoi mici de apă și tolerează bine seceta după înrădăcinare. Udă regulat doar în primii ani după plantare, ca să prindă rădăcini bune. Umiditatea aerului nu contează pentru această specie.
Sol
Se adaptează la soluri sărace, pietroase sau compactate și crește natural pe calcar. Merge pe lut, nisip, argilă și pe soluri alcaline, cu condiția ca solul să fie reavăn, dar bine drenat.
Nu este potrivit pentru cultura de lungă durată în ghiveci. Mutarea unui exemplar mai vârstnic reușește greu, de aceea se plantează tânăr, direct în locul definitiv.
Plantare
Puieții tineri se plantează în martie-aprilie sau în octombrie-noiembrie, la soare, într-un loc cu spațiu pentru o coroană mare. Alege exemplare mici și tinere: cele mai vârstnice se prind mai greu, iar nereușita prinderii este cea mai frecventă problemă la această specie.
Tăiere
Necesită puțină tăiere. În ianuarie-februarie îndepărtează ramurile uscate sau încrucișate și păstrează conducătorul central natural.
Iarna
Este complet rezistent la ger, până la aproximativ -30 °C, și nu are nevoie de protecție. Iernile cu îngheț din Europa Centrală nu îi pun probleme.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, altoire sau marcotaj. Semănatul se face în octombrie-noiembrie. Altoirea și marcotajul sunt mai potrivite pentru grădinarii cu experiență; pentru un arbore ornamental, majoritatea grădinarilor aleg un puiet gata crescut.
Probleme frecvente
Gunoiul de pe pavaj: cupulele, alunele și amenții cad din abundență. Soluția este să nu plantezi arborele lângă suprafețe dure și să mături des.
Nereușita transplantării: apare la exemplarele mai vechi, care suportă greu mutarea. Plantează puieți mici și tineri.
Frunze roase: pot fi mâncate de gândacul japonez. Culege-l manual sau tratează doar dacă atacul este puternic.
Alune și utilizare
Alunele se coc în septembrie-octombrie. Sunt comestibile, au gust de alună obișnuită și se păstrează bine, dar sunt mici și au coaja foarte tare, așa că nu au importanță comercială.
Arborele este valoros ca exemplar ornamental sau de alee. Amenții timpurii oferă polen albinelor, iar alunele hrănesc păsări și mamifere mici.








































































